Translate

marți, 28 octombrie 2014

Secretul longevitatii, eliminarea toxinelor - Alexis Carrel

Alexis Carrel (28 iunie 1873 - 5 noiembrie 1944), chirurg si biolog francez, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicina in 1912. Acesta este cunoscut pentru studiile sale in domeniul chirurgiei si, in special, al chirurgiei vasculare, studii care au fost incepute in Franta si continuate dupa 1904 in Statele Unite. Dr. Carrel a fost unul dintre pionierii operatiilor de transplant, a carui metoda a schimbat interventia chirurgicala de la un joc de noroc cu risc ridicat intr-un instrument cu potential de anvergura pentru a salva vieti.


Dr. Alexis Carrel a fost interesat si de fenomenul de imbatranire. El a sustinut, in mod eronat, ca toate celulele continua sa creasca pe termen nelimitat, iar acest lucru a devenit un punct de vedere dominant in secolul al 20-lea.

Dr. Alexis Carrel a inceput un experiment inedit pe 17 ianuarie 1912. El a prelevat tesut embrionic dintr-o inima de gaina intr-un recipient inchis printr-un sistem propriu, intr-o solutie salina (care contine minerale in aceleasi proportii ca si cele din sangele de pui). Dr. Carrel l-a tinut in viata mai mult de 20 de ani, hidratandu-l si irigandu-l regulat cu nutrienti nepoluati chimic, reusind astfel sa prelungeasca de aproape zece ori durata medie de viata a celulelor. De fapt, celulele au crescut si au prosperat atata timp cat toxinele lor au fost indepartate. Celule au continuat sa traiasca pana cand cineva a uitat sa indeparteze excrementele lor. Experimentul Dr. Carrel a atras atentia opiniei publice si, mai ales, a lumii stiintifice. Insa, chiar daca si alti cercetatori au incercat sa-l repete, experimentul acestuia nu a mai fost replicat cu succes.


Dr. Alexis Carrel a afirmat ca secretul longevitatii noastre sta in capacitatea celulei de a elimina deseurile metabolice, iar cheia eliminarii toxinelor din organism este apa. La festivitatea de decernare a premiului Nobel el a afirmat ca „celula este nemuritoare. Lichidele care o inconjoara - o degenereaza si o imbolnavesc. Nu varsta omoara celula, ci deshidratarea cronica”. Cand a intrerupt experimentul cu tesutul din inima de gaina, acesta era inca viu.

vineri, 24 octombrie 2014

Respiratia celulara - Otto Warburg

Otto Warburg in 1931 a fost distins cu Premiul Nobel in medicina pentru aceasta descoperire importanta. Dr. Warburg a fost director al Institutului Kaiser Wilhelm (acum Max Planck Institute) pentru biologia celulelor de la Berlin. El a investigat metabolismul tumorilor si respirația celulelor, in special a celulelor canceroase. Dr. Warburg a demonstrat faptul ca celulele canceroase devin anaerobe (fara oxigen) in mediul acid.

Mai jos sunt cateva citate directe ale Dr. Warburg in timpul cursurilor medicale:
"Tesuturile canceroase sunt acide, in timp ce tesuturile sanatoase sunt alcaline. Apa (H2O) se scindeaza in ion hidroniu (H +) si ion hidroxil (OH-); daca exista un exces de hidroniu (H +), mediul este acid, in cazul in care exista un exces de ioni hidroxil (OH-), atunci este un mediu alcalin."

“Toate celulele sanatoase au obligatoriu nevoie de oxigen, in schimb celulele canceroase pot trai fara oxigen - o regula fara exceptie. Daca o celula este privata de oxigenul necesar respiratiei in proportie de 35% timp de 48 ore, aceasta poate deveni canceroasa.”

Dr. Warburg a demonstrat clar faptul ca principala cauza a cancerului este deficitul de oxigen, ceea ce creeaza o stare de acid in corpul uman. Dr. Warburg a descoperit, de asemenea, ca celulele canceroase sunt anaerobe (nu folosesc oxigen) si nu pot supravietui in prezenta unor niveluri ridicate de oxigen, asa cum se gaseste in starea alcalina (starea naturala a corpului).

In lucrarea sa The Metabolism of Tumours, Dr. Warburg a aratat ca toate formele de cancer sunt caracterizate prin doua conditii de baza: acidoza si hipoxia (lipsa de oxigen).

Celulele canceroase apar si incep sa se dezvolte atunci cand aciditatea este mare, la un nivel al pH de 5,8. Daca se mareste pH-ul, aceasta inseamna o concentratie mai mare a oxigenului, ceea ce conduce la moartea celulelor canceroase. Concluzia cercetarilor Dr. Warburg este ca avem nevoie de o dieta alcalina, cu aport de oxigen in corpul nostru. Apa alcalina ionizata are un pH ridicat si este foarte bogata in molecule de oxigen.

Descoperirile doctorului Warburg au fost verificate de nenumarate ori, atat prin transformarea unor celule normale in celule canceroase, cat si prin demonstrarea faptului ca aceasta maladie nu se dezvolta in zone foarte bine oxigenate. Mai multi medici si oameni de stiinta au observat ca odata ce au fost aduse pagube prea mari celulei, nici o cantitate de oxigen nu o va readuce la o functionare normala (aeroba): aceasta ramane pentru totdeauna o celula canceroasa.


De aceea, prevenirea este cea mai buna solutie pentru cancer. Oamenii de stiinta considera ca exista posibilitatea ca o celula precanceroasa sa nu devina permanent canceroasa daca lipsa de oxigen este stopata cat mai devreme.


vineri, 10 octombrie 2014

Hidrogenul incarcat negativ (H-) - forta universala a vietii

Szent Gyorgyi, laureat al Premiului Nobel pentru chimie in 1973, a declarat ca hidrogenul (H-) este responsabil pentru sinteza ATP (sursa de energie la nivel celular), precum si transportul de electroni necesari pentru toate reactiile chimice. De fapt, Szent Gyorgyi, care a descoperit, de asemenea, vitamina C si componentele si reactiile acidului citric, considera hidrogenul (H-) ca fiind "combustibilul vietii".




Conform studiilor lui Linus Pauling (de 2 ori laureat al premiului Nobel) transferul de energie din corpului nostru este un flux de electroni asigurat de atomii de hidrogen.

Albert Szent Gyorgyi a descoperit deasemenea ca organismul depoziteaza hidrogen. El le-a numit "rezervoare de hidrogen" si a reusit sa masoare cantitatea de hidrogen depozitata in diferite organe si tesuturi ale corpului. Cea mai mare cantitate de hidrogen se gaseste in ficat, cel mai important organ pentru apararea organismului, el fiind si laboratorul chimic care neutralizeaza toxinele din corp, apoi urmeaza intestinele, plamanii, si la urma splina (in ordine dupa cantitatea de hidrogen depozitata). Testele chimice folosite de Albert Szent Gyorgyi pentru masurarea hidrogenului, am vazut ca hidrogenul masurat era de fapt ionul negativ de hidrogen ( H-).

Procesul de imbatranire, este insotit de diminuarea treptata a productiei de energie, iar cheia “tineretii fara batranete” o constituie incetinirea sau chiar intreruperea acestui proces degenerativ.

Hidrogenul obisnuit, este cel mai mic atom si are un singur electron. Ionul de hidrogen incarcat negativ (H-) este un atom de hidrogen ionizat, cu doi electroni. El are un electron suplimentar foarte slab legat si pe care il cedeaza cu mare usurinta.

Dupa ce a studiat descoperirile facute de Albert Szent Gyorgyi, Dr. Patrick Flanagan a studiat din nou apa Hunza si a descoperit o cantitate bogată de ioni negativi de hidrogen (H-). Dr. Flanagan a studiat si masurat hidrogenul din organismul uman in care a masurat cantitati imense de (H-) in toate lichidele din corp, la fel ca si in sucul organic proaspat, de portocale, de morcovi sau grapefruit, etc. Acum stim de ce vanzatorul de sucuri de fructe are un succes asa de mare, noi bem sucurile sale organice si primim in acest fel cantitati enorme de H-.

Descoperirile recente cu privire la semnificatia apei si functia sa in sistemul vietii ne va schimba pentru totdeauna viziunea noastra despre apa. Toate simptomele imbatranirii sunt intr-un fel sau altul insotite de o deshidratare lenta a tesuturilor noastre vitale asociate cu leziunile oxidative ale radicalilor liberi. Oricat de multa apa de la robinet am bea, nu putem sa hidratam corespunzator tesuturile vitale care sunt insetate de lichidul care este peste tot. Hidratarea inseamna mai mult decat a bea apa potabila obisnuita.


Dr. Patrick Flanagan sustine ca atomii de hidrogen negativ ionizati (H-) nu se gasesc in apa obisnuita potabila. Apa obisnuita contine atomi de hidrogen incarcati pozitiv (H+).

Protonii de hidrogen incarcati negativ (H-) gasiti in apa Hunza sunt cei mai puternici donatori de electroni cunoscute de chimie. Acesti atomi sunt antioxidanti extrem de puternici. Acesti ioni de hidrogen (H-) sunt gasiti in fluidele sistemelor de viata sanatoase.

Hunza locul unde oamenii traiesc peste 100 de ani

Secretele apei Hunza



miercuri, 1 octombrie 2014

Ce este apa alcalina ionizata

APA ALCALINA IONIZATA, supranumita si Apa VIE, Apa STRUCTURATA, Apa HEXAGONALA, Apa USOARA, Apa DEDEUTERIZATA, Apa ENERGIZANTA, Apa ANTI-IMBATRANIRE, Apa REDUSA, Apa MIRACOL, MICRO-Apa, etc.

Cum se prepara si ce proprietati are apa alcalina ionizata?

Pentru ionizare apa intra intr-un complex de module de ionizare electrolitica, unde este divizata in fractiile alcalina, respectiv acida.

Apa acida ionizata (cu pH de la 2 la 7) contine ionul hidroniu H3O+ iar apa alcalina ionizata (cu pH de la 7,2 la 11) contine ionul hidroxil (OH-) , fiind astfel extrem de bogata in molecule de oxigen.

Cu cat concentratia de oxigen (ioni hidroxil) creste, cu atat pH-ul este mai mare, scara pH fiind logaritmica. De exemplu, un pahar de apa cu pH 11 are o concentratie de oxigen de 10.000 de ori mai mare decat un pahar cu apa obisnuita (pH 7). In apa obisnuita, moleculele se grupeaza in clusteri (ciorchini) formati din 15-20 de molecule. Acesti clusteri, avand dimensiuni mari, sunt foarte putin mobili si nu pot ajunge sa hidrateze cele mai indepartate tesuturi ale corpului.

In alcalina ionizata, datorita ionizarii electrolitice, clusterii sunt formati doar din 4-6 molecule de apa. Acestia, avand dimensiuni foarte mici, ajung rapid in cele mai indepartate tesuturi, pe care le hidrateaza instantaneu. Apa alcalina ionizata hidrateaza organismul de 6 ori mai eficient decat apa obisnuita.


Fortele de atractie dintre moleculele de apa

Un alt fenomen fizic ce apare in procesul de ionizare electrolitica este modificarea tensiunii superficiale a apei alcaline ionizate. Tensiunea superficiala este proprietatea generala a lichidelor de a lua o forma geometrica de arie minima in lipsa fortelor externe, datorita fortelor de coeziune dintre moleculele lichidului. 








Asa se explica fuzionarea picaturilor de apa sau formarea de sfere din picaturile de mercur.

La suprafata lichidului, fiind mai putine molecule, fortele de coeziune actioneaza mai puternic. Astfel, la suprafata apei se formeaza o pelicula, iar forta necesara pentru a penetra aceasta pelicula se masoara in dyn/cm.




Pentru exemplificare, forta pe care o insecta o exercita asupra peliculei superficiale a apei este mai mica decat forta de coeziune dintre moleculele apei, pelicula nu poate fi penetrata, iar insecta poate sa se deplaseze pe suprafata apei. Tensiunea superficiala a apei este esentiala pentru hidratarea corpului.




Hidratarea reprezinta de fapt introducerea apei in celule. Celulele corpului nostru nu se ating, ele "inoata" intr-un fluid format din apa. In interiorul celulelor exista un alt tip de apa, diferita de cea din exteriorul lor. Membrana celulara, denumita membrana plasmatica sau plasmalema, este o structura ce compartimenteaza si delimiteaza continutul celular, avand permeabilitate selectiva pentru trecerea moleculelor si ionilor. Membrana celulara este permeabila doar pentru un anumit tip de apa, aceea cu tensiunea superficiala de 45 dyn/cm. Apele imbuteliate (minerale naturale plate, carbogazoase) si cele de robinet au tensiunea superficiala de 73 dyn/cm. Pentru a se putea hidrata cu aceste ape, corpul nostru consuma multa energie, necesara modificarii tensiunii superficiale din 73 dyn/cm in 45 dyn/cm.

Apa dupa procesul de ionizate are tensiunea superficiala apropiata de 45 dyn/cm iar corpul se hidrateaza instantaneu, fara efort, fara consum de energie.


Apa este folosita de creier pentru sustinerea activitatii neuro-transmitatorilor si hormonilor, apa regleaza temperatura corpului, protejeaza creierul prin absorbirea socurilor, formeaza saliva, sustine digestia, transporta substantele nutritive si oxigenul, mentine hidratarea celulelor, faciliteaza eliminarea toxinelor din organism, etc. Fara apa nu exista viata. Apa traieste in noi, chiar daca noi nu putem trai in apa. Fiinta umana este alcatuita din apa in proportie de 70-90%. In plasma sangvina avem 3 litri de apa, in lichidul interstitial 14 litri, iar in celule 29 de litri. Ca procente, creierul are 85% apa, plamanii 80%, inima 79%, splina 75%, rinichii 82%, muschii 75%, oasele 22%, cartilagiile 90%.

Una din cauzele aparitiei cancerului este dezechilibrul dintre proportiile de hidrogen si deuteriu din corpul nostru. Cum se cunoaste din medicina, aceasta proportie este responsabila de diviziunea celulara. Daca acest echilibru se deterioreaza, divizunea celulara devine haotica, anarhica, nu mai poate fi controlata, apare cancerul. La nastere, echilibrul dintre hidrogen si deuteriu este perfect stabil. Pe masura ce inaintam in varsta, cantitatea de gaze dizolvate in sange creste, concentratia de deuteriu creste si exista pericolul aparitiei cancerului. Pentru a reface acest echilibru trebuie sa diminuam concentratia de deuteriu, metoda fiind aceea de a consuma o apa "usoara", saracita in deuteriu.Prin ionizarea electrolitica, la catod se obtine apa alcalina ionizata iar la anod apa acida ionizata. Apa alcalina ionizata contine minerale alcaline si oxigen (ionul hidroxil), iar apa acida ionizata contine minerale acide si hidogen (ionul hidroniu). In apa alcalina ionizata nu avem hidrogen, acesta fiind prezent doar in apa acida ionizata. Hidrogenul are doi izotopi, deuteriul si tritiul. Eliminand hidrogenul dintr-o solutie se elimina si izotopii acestuia. Apa alcalina ionizata este saracita in deuteriu prin procesul de ionizare electrolitica, este o apa "usoara". Introdusa in organism, poate contribui la refacerea echilibrului hidrogen-deuteriu, reducand semnificativ posibilitatea aparitiei cancerului.

Acidoza cauza aparitiei tuturor bolilor

In marea lor majoritate, oamenii acumuleaza, datorita alimentatiei si poluarii mediului, prea multa aciditate in corp. Hrana pe care o consumam arde impreuna cu oxigenul din celule pentru a produce energie. Dupa o ardere deficitara, datorata tulburarilor de metabolism, hrana se transforma in reziduuri acide. Corpul elimina o parte din acestea prin urina, expiratie si transpiratie, restul fiind depozitate pe peretii interiori ai vaselor de sange, in tesuturi, pe organele interne. Pentru a putea trai, sangele si celulele corpului nostru trebuie sa fie usor alcaline (sangele are pH-ul intre 7,35-7,45). Pentru a-si pastra alcalinitatea, organismul face un compromis, convertind reziduurile acide lichide in reziduuri acide solide, apeland la rezervele sale de calciu din oase si coloana vertebrala, sub forma de hidroxid de calciu Ca(OH)2 si bicarbonat de calciu Ca(HCO3)2, cu care va neutraliza acidul din organism. Pentru a nu afecta pH-ul, corpul depoziteaza reziduurile acide solide intr-o multitudine de moduri si locuri, cel mai adesea invelindu-le intr-un strat de tesut adipos, ingrasarea fiind implicit rezultatul necesitatii crearii unui mediu de stocare. Genetic, corpul nostru poseda o capacitate limitata de prelucrare a hranei acide.

Alimentatia omului modern este aproape in totalitate acida. Cand este depasita capacitatea corpului nostru de a prelucra hrana acida, acesta depoziteaza reziduurile acide solide, ajungandu-se foarte repede la o stare de hiper-aciditate, denumita acidoza.

Acidoza este cauza aparitiei majoritatii bolilor degenerative. Odata instalata in corp acidoza, incep sa apara depunerile de grasime, inflamarea diferitelor organe si tesuturi, infectii, inflamatii cronice, calculi renali, biliari, hipertensiune, diabet, colesterol, ciroza, ulcer, reumatism, constipatie, etc. Cand aciditatea celulelor corpului ajunge la pH 6,8 incep sa apara simptomele bolilor, la pH 5,8 incep sa se formeze celulele canceroase, iar la pH 3,5 corpul nostru nu mai poate sustine viata.

Se considera a fi substanta acida acea substanta care elibereaza ioni de hidrogen (H+ ) intr-o solutie sau in mediu, iar substanta bazica aceea care preia, indeparteaza (H +), eliberand radicalul de hidroxil (OH-). cesta din urma este foarte important, intrucat de el se ataseaza mineralele considerate alcaline, generand hidroxid de potasiu, de sodiu si de calciu – KOH, NaOH, Ca(OH)2 - care pastreaza oxigenul. Iar oxigenul este "combustibilul" de baza al corpului.

Acidoza poate fi usor pusa in evidenta prin analizele sangvine: VSH si fibrinogen crescut, acid uric, acizi grasi si trigliceride crescute, etc. Acizii grasi sunt rezultatul consumului de zahar, dulciuri, paste si paine, atunci cand sunt consumate peste puterea de digestie a organismului, sau cand sunt amestecate cu alimente incompatibile. Acidul uric si amoniacul provin de la toate tipurile de carne. Acidul fosforic provine de la bauturi tip Cola sau orice alte bauturi energizante. Acidul sulfuric provine de la galbenusul de ou consumat in exces. Toti acesti acizi sunt daunatori, dar cei sulfuric si fosforic sunt otravitori. Acizii trebuie neutralizati prin dieta alcalina. In absenta unei diete alcaline, corpul nu are alta varianta decat aceea de a extrage calciul din oase pentru a neutraliza acizii, transformandu-i in sulfati, fosfati si urati. Asa apare osteoporoza.

Una din marile probleme ale reziduurilor acide este aceea ca ingroasa sangele si blocheaza capilarele. Din aceasta cauza, foarte multe persoane sufera de hipertensiune arteriala. In functie de locul din organism unde sunt stocate reziduurile acide, circulatia sangelui in acea zona este slaba, fiind posibil ca un organ vital sa nu primeasca suficient sange, devenind astfel disfunctional.

Multe boli degenerative sunt rezultatul proastei circulatii a sangelui. Diabetul de tip 2 este cauzat de acumularile de reziduuri acide din jurul pancreasului. Celulele canceroase sunt acide, in timp ce celulele sanatoase sunt alcaline. Celulele normale nu pot supravietui in zonele cu acumulari de reziduuri acide. Pentru a supravietui in mediul acid, celulele sufera mutatii, devenind celule
canceroase.

Ceea ce deosebeste apa alcalina ionizata de celelalte ape alcaline, ne-ionizate, este ORP sau Potentialul Redox
(Potentialul de Oxido-Reducere), obtinut prin procedeul de ionizare electrolitica. Aceasta caracteristica defineste capacitatea de reducere a oxidarii celulelor sanatoase ale corpului nostru datorita actiunii radicalilor liberi.

Daca se masoara ORP-ul apei alcaline ionizate, acesta este puternic negativ, adica apa alcalina ionizata este un antioxidant natural foarte puternic. Apa alcalina obisnuita, extrasa din surse naturale sau obtinuta prin dizolvarea unor minerale (vitamina C, microhidrina-capsule, Alka Mine-coral), nu are proprietati anti-oxidante. Nu trebuie confundata apa alcalina ionizata cu apa alcalina naturala.





Recomandari privind consumul de apa alcalina ionizata

Dimineata, pe stomacul gol, se beau 1-2 pahare apa alcalina ionizata, la temperatura camerei. Urmeaza apoi igiena cavitatii bucale. Dupa cca 30-45 de minute se poate servi micul dejun. Dupa alte cca 30-45 de minute se pot lua medicamentele (de catre persoanele care au medicatie recomandata, pentru diverse afectiuni medicale).

Puteti consuma apa alcalina ionizata fara restrictii in timpul zilei, Apa alcalina ionizata poate sa inlocuiasca apa uzuala pe care o consumati, atata timp cat urmati dieta alcalina. Cu 45 de minute inaintea oricarei mese (mic dejun, pranz sau cina) nu consumati apa. De asemenea, in timpul mesei nu este recomandat sa consumati apa. Daca totusi consumati apa in timpul mesei, este bine sa stiti ca aceasta va solidifica grasimile, iar digestia va fi foarte lenta si dificila. Medicii japonezi recomanda ca, in cazul cand doriti sa consumati lichide in timpul mesei, acestea sa fie calde. Seara, inainte de culcare, este benefic sa consumati minim 1 pahar cu apa alcalina ionizata.

Consumul de apa alcalina ionizata trebuie sa fie gradual, atat cantitativ (1,5 litri/zi) cat si calitativ (cresterea nivelului pH), pentru a permite organismului sa se obisnuiasca cu dieta alcalina. Cauza majoritatii bolilor degenerative este ACIDOZA, acea stare a organismului datorata consumului de hrana acida, peste capacitatea de prelucrare a organismului nostru. Hrana acida este reprezentata de toate alimentele procesate (cereale, faina, malai, gris, orez, paine, prajeli, alimente tip "fast-food", mezeluri, sucuri-inclusiv cele "naturale", bauturi carbogazoase, alcool, cafea, etc) cu exceptia legumelor si fructelor in stare proaspata.

Dieta cu apa alcalina ionizata trebuie sa inceapa cu un nivel mic al pH: 8 (pentru copii) si 8,5 (pentru adulti). Consumati cca 1,5 litri zilnic, timp de 3-4 saptamani, dand astfel posibilitatea organismului sa se obisnuiasca lent si progresiv cu concentratia de oxigen din apa alcalina ionizata.

Dupa perioada de adaptare, puteti creste cantitatea de apa alcalina ionizata consumata zilnic, sau puteti trece la un pH mai mare. De la primele pahare de apa alcalina ionizata consumate, veti simti imediat efectele detoxifierii, tonusul marit, energie mai multa, reglarea tranzitului intestinal.

Apa alcalina ionizata nu are gust, nu are miros, nu are culoare. Apa alcalina ionizata nu-si modifica pH-ul prin fierbere, puteti gati cu aceasta, legumele fierb foarte repede si isi modifica foarte putin culoarea, cafeaua capata savoare. Prin fierbere se modifica ORP-ul apei alcaline ionizata catre zero, apa isi pierde capacitatile antioxidante.

Daca aveti analize medicale recente, comparati valorile acestora cu cele masurate dupa consumarea apei alcaline ionizate timp de 3-4 saptamani. Doar asa va veti putea convinge de ce se spune ca apa alcalina ionizata vindeca prin echilibrarea starii de aciditate a corpului (eliminarea ACIDOZEI din corp).

"Apa alcalina ionizata, consumata constant, are efecte extraordinare in prevenirea si tratarea urmatoarelor afectiuni medicale: diabet, cancer de colon, leucemie, TBC, hepatita, ciroza, anemie, boli hepatice, cangrena diabetica, guta, ulcere gastro-duodenale, tumori maligne si metastatice, hipertensiune, infarct miocardic, angina, astm, bronsita, reumatism, arteroscleroza, osteoporoza, boli de colagen, SLE, calculi renali si biliari, obezitate, colesterol, hiperaciditate, constipatie, diaree, flatulenta, etc.

De asemenea, apa alcalina ionizata combate si elimina Acidoza (cauza tuturor bolilor), combate celulita, mentine silueta, hidrateaza si detoxifica exceptional organismul la nivel molecular, incetineste imbatranirea prematura, revigoreaza activitatea sexuala, metabilozeaza rapid alcoolul, vindeca urticaria si dermatitele atopice, acneea, ulceratiile si psoriazisul, previne calvitia, combate deshidratarea copiilor in cazuri de voma si diaree, imbunatateste nivelul de bilirubina la nou-nascuti, are efecte benefice pentru femeile gravide, determinand disparitia starii de voma, ameliorarea problemelor de dinti, cresterea puterii de alaptare. Prin consumarea apei alcaline ionizate organismul primeste Energie in stare pura".