Translate

duminică, 21 septembrie 2014

Aquaporin - canalul de apa

La nivelul membranei celulare transferul de apa si saruri se face selectiv. Membrana celuara contine niste “pori celulari” care actioneaza ca filtre selective nepermitand trecerea ionilor dar lasand libera trecerea moleculelor de apa. Sute de milioane de molecule trec într-o secundă printr-un singur canal. Celulele care contin canalul de apa admit moleculele de apa prin procesul de osmoza.






In 2003 cercetatorii in domeniul fizicii, chimiei, biologiei si medicinei Peter Agre si Roderick MacKinnon au fost laureati cu Premiul Nobel pentru descoperirile privind structura canalelor la nivelul membranei celulare: canale de apa, respectiv de ioni si a mecanismului canalelor de ioni.

Interesant este faptul ca un grup de cercetare din Romania condus de Gheorghe Benga a facut probabil aceasta descoperire cu cel putin sase ani inainte de Peter Agre, dar ei nu au reusit pe deplin izolarea proteinei.



Osmoza reprezinta difuziunea apei în general printr-o membrana (semi)permeabila ca in cazul celulele vii datorita permeabilitatii membranei celulare.

Presiunea lichidului in celulele plantelor si animalelor este mentinuta prin osmoza. In osmoza, mici molecule (la fel ca apa) trec printr-o membrana semi-permeabila. Daca membrana nu admite macromolecule sau sarurile care sunt in concentratii mari pe o parte a membranei, micile molecule (apa) vor trece de aceasta parte incercand sa ‘diluieze’ substantele ce nu pot trece prin membrane. Presiunea osmotica aparuta astfel este motivul pentru care celulele sunt adesea umflate si tari.

Membrana celulara este permeabila transferului de protoni. Acest lucru este deosebit de important pentru ca diferenta intre concentratia de protoni din interiorul si exteriorul celulei este baza sistemului celular de stocare a energiei. Selectivitatea este proprietatea centrala a canalului. Moleculele de apa isi croiesc drumul prin canalul stramt orientandu-se in campul electric local format de atomii peretelui canalului. Protonii (mai bine zis ionii de hidroniu H3O+) sunt opriti din drum si respinsi din cauza sarcinii lor pozitive.

Datorita incarcarii pozitive la centrul canalului, ionii incarcati pozitiv, cum ar fi ionii de hidroniu (H3O+), sunt respinsi. Acest lucru previne trecerea de protoni prin canal.

Apa reprezinta sursa de energie pentru crearea vietii. Apa are un rol hidrolitic bine determinat, esential, in toate aspectele metabolismului organismului uman – reactii chimice dependente de apa (hidroliza).

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legaturi chimice prin combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizeaza prin scindarea moleculei de apa in hidrogen (H+) si hidroxil (OH-).
Aceasta proprietate a apei pune in miscare toate reactiile chimice care creeaza viata.

Apa este sursa primara de energie

La nivelul membranei celulare, trecerea osmotica a apei prin membrana poate genera de asemenea energie “hidroelectrica” (gradient de voltaj) care este depozitata in bazinele energetice sub forma de ATP (adenozin trifosfat) si GTP (guanozin trifosfat). ATP si GTP sunt “bateriile” de energie, sisteme celulare vitale folosite pentru schimburile de elemente (cationi), in mod special in neurotrasmisie.

Energia generata de apa ajuta la producerea de ATP si GTP. Aceasta proprietate a apei face posibil ca viata sa infloreasca si sa devina animata. Bateriile (ATP si GTP) sunt surse chimice de energie in organism.

Pentru a avea activitate fizica si intelectuala la capacitate maxima este necesara o foarte buna hidratare a organismului.

Surse: US National Library of Medicine, National Institutes of Health, University of Illinois at Urbana-Champaign, University of California, Dr. Fereydoon Batmanghelidj

vineri, 12 septembrie 2014

Un pahar de apa inainte de masa

Pancreasul – o glanda complexa localizata intre stomac si duoden – pe langa faptul ca produce insulina, este angajat si in fabricarea de cantitati mari de solutie apoasa alcalina. Aceasta solutie este eliberata in duoden pentru a neutraliza acidul din stomac. In timp ce prostaglandina E, un agent stimulator, este implicata in suntarea circulatiei catre pancreas astfel incat sa poata fi produsa solutia apoasa de bicarbonat, ea inhiba in mod natural secretia de insulina din pancreas, actionand ca un servo-mecanism operational. Cu cat unul dintre cele doua sisteme trebuie sa functioneze mai mult, cu atat celalalt este mai dezactivat.

De ce? Simplu, pentru ca insulina ajuta la patrunderea potasiului si a glucozei in celulele organismului, ca si a anumitor aminoacizi in celule. Datorita stimularii prin insulina, odata cu trecerea in celule a glucozei, a potasiului si a aminoacizilor, trece si apa in celule. Actiunea aceasta va reduce automat apa disponibila care este mai usor accesibila din spatiul extracelular. In caz de deshidratare, actiunea insulinei nu va afea efect. Functionarea orgnismului se bazeaza, de aceea, pe cele doua actiuni: distribuirea apei catre pancreas si inhibarea actiunii insulinei prin intermediul aceluias agent – prostaglandina E. In felul acesta si pe seama deprivarii severe de apa a anumitor celule, apa este disponibilizata pentru procesul de digerare a alimentelor si neutralizare a acidului din intestine.

Cand este inhibata secretia insulinei, metabolismul organismului, cu exceptia creierului, este puternic perturbat. In stare de deshidratare, creierul beneficiaza prin inhibarea producerii de insulina. Celulele creierului nu sunt dependente de insulina pentru a functiona. Insa majoritatea celorlalte sisteme ale organismului sunt total dependente de proprietatile insulinei pentru o functionare normala. In cazul diabetului insulino-independent, organismul poate sa produca insulina dar are nevoie de influenta altor agenti chimici pentru stimularea secretiei acesteia.

Acest fenomen de inhibare a insulinei in caz de deshidratare arata ca functia principala a pancreasului este directionata pentru aprovizionarea cu apa necesara pentru digestia alimentelor. Inhibarea insulinei este un proces de adaptare a acestei glande la starea de deshidratare a organismului.

Unul, doua pahare de apa cu 30 min inaintea fiecarei mese impiedica sangele sa devina prea concentrat ca urmare a aportului de alimente si ajuta pancreasul sa produca enzimele digestive si solutia apoasa alcalina, necesara neutralizarii substantelor acide ca trec din stomac catre duoden, astfel incat pancreasul sa revina la functia principala de a produce insulina.


Puterea miraculoasa a apei – Dr. Fereydoon Batmanghelidj

joi, 4 septembrie 2014

Efectele deshidratarii

Corpul omenesc s-a dezvoltat intr-un mediu apos in primele luni de viata si a mostenit aceeasi dependenta de proprietatile datatoare de viata ale apei.

In conditiile unui stres cauzat de lipsa de apa in organism intra in functiune un sistem complex care rationalizeaza si distribuie pe mai multe niveluri apa in functie de nevoile imediate ale corpului. Avand in vedere ca fiecare functie a organismului este monitorizata si dependenta de aportul de apa, “managementul apei” constituie singura cale de a avea asigurarea ca o cantitate adecvata de apa impreuna cu nutrientii transportati ajung mai intai la organele vitale.

Unul dintre procesele inevitabile ale fazei de rationalizare a apei din organism o constituie adevarata cruzime cu care anumite functii sunt monitorizate in asa fel incat o anumita structura sa nu primeasca mai mult decat portia sa predeterminata de apa. Acest lucru este valabil pentru toate organele corpului. In cadrul acestor sisteme de rationalizare a apei functia creierului detine prioritatea absoluta asupra tuturor celorlalte sisteme – creierul reprezinta 1/50 din greutatea totala a corpului, insa primeste 18-20% din sangele circulant. Cand “responsabilii cu rationalizarea” care au in grija reglementarea si distributia rezervei de apa din organism devin din ce in ce mai activi, acestia isi prezinta si propriile lor semnale de alarma pentru a arata ca zona respectiva este lipsita de apa.

In societatile avansate care considera ca ceaiul negru, cafeaua, alcoolul si bauturile carbogazoase reprezinta inlocuitori pentru nevoile de apa pura, naturala, ale unui organism “stresat” zi de zi, aceasta este o greseala elementara si catrastofala. Este adevarat ca aceste bauturi contina apa, insa ele contin si agenti de deshidratare, care fac sa dispara apa in care sunt dizolvati, plus si alta apa din rezervele organismului.

Deshidratarea apare atunci cand pierderea de apa in organism este mai mare decat aportul de apa adus in organism. Cei mai multi oameni pot tolera o scadere 3-4% a apei din corp fara dificultate. O scadere de 5-8% poate provoca oboseala si ameteala. Mai mult de 10% poate provoca deteriorarea fizica si mentala (depresia poate aparea pe fondul deshidratarii), insotita de sete severa. O scadere mai mult de 15-25% din apa din organism este invariabil fatala.

Pierderea apei din organism poate sa fie perceputa sau nu de simturi. Percepem pierderea apei din organism cand urinam, vomitam, transpiram, eliminam fecale. Dar putem pierde apa din corp si sa nu fim constienti de asta prin piele si prin tranctul respirator.

Printre efectele deshidratarii se numara:
  • Oboseala si somnolenta, mai ales la copii
  • Fluxul de urina redus
  • Constipatia
  • Durerile de cap
  • Senzatia de gura si ochi uscati
  • Ameteala, dificultatile de concentrare
  • Hipotensiune
  • Crampe musculare
  • Piele uscata si crapata
  • Infectii urinare
  • Afectiuni renale


Principiul care sta la baza planului de alcatuire si functionare a tuturor articulatiilor este acela ca apa actioneaza ca un agent de lubrifiere si totodata sustine forta generata de greutatea corpului sau tensiunea produsa de actiunea muschilor in articulatie.


Suprafetele cartilajelor oaselor dintr-o articulatie contin multa apa. Proprietatea de lubrifiere a acestei “ape retinute” este folosita in cartilaj, permitand celor doua suprafete opuse sa alunece liber una peste cealalta in timpul miscarii articulatie. Deshidratarea poate duce la pierderea apei din articulatii duce la distrugerea acestora.


Al 5-lea disc intervertebral sustine 75% din greutate partii superioare este sustinuta de apa depozitata in discul intervertebral si 25% de materialul fibros.



















In stomac exista un strat de apa care actioneaza ca o solutie tampon pentru protejarea stomacului. Mucusul acopera stratul glandular al mucoasei, care constituie stratul cel mai interior al peretelui stomacului. Mucusul consta din 98% apa si 2% substante anorganice care atrag apa. Celulele de dedesubt secreta bicarbonat de sodiu care este atras in stratul de apa. Cand acidul din stomac incearca sa treaca prin acest strat protector, bicarbonatul il neutralizeaza.


O bariera alcatuita din mucus bine hidratat va retine bicarbonatul si va neutraliza acidul cand incearca sa treaca prin mucoasa. O stare de deshidratare a organismului va face ca bariera sa fie ineficienta, situatie in care se permite patrunderea acidului si lezarea mucoasei. Hidratarea va face ca bariera impotriva patrunderii acidului spre mucoasa sa fie mai buna decat orice medicament.

Puterea miraculoasa a apei – Dr. Fereydoon Batmanghelidj