Translate

miercuri, 26 noiembrie 2014

Beneficiile exercitiului fizic regulat

Cel mai important factor pentru supravietuire dupa aer, apa, sare si hrana este activitatea sportiva. Importanta exercitiilor fizice pentru o sanatate mai buna si o viata mai lunga si lipsita de durere.
  • miscarea fizica extinde sistemul vascular in tesutul muscular si previne hipertensiunea arteriala
  • miscarea fizica deschide capilarele din tesutul muscular si face ca tensiunea arteriala sa scada
  • miscarea fizica cladeste masa musculara si impiedica descompunerea muschilor prin folosirea lor ca si combustibil
  • miscarea fizica stimuleaza activitatea enzimelor care ard grasimile pentru fabricarea continua de energie pentru activitatea musculara. Practic cand ne antrenam schimbam sursa de energie pentru activitatea musculara (convertim sursa de energie din glucoza aflata in sange, in grasime care este depozitata chiar in muschi
  • activitatea fizica face ca unii aminoacizi sa fie arsi ca si combustibil aditional care altfel ar atinge niveluri toxice in organism. Cand nivelul acestora este peste normal in sange – de obicei intr-un organism care nu face miscare fizica – unii aminoacizi cu lanturi ramificate distrug alti aminoacizi esentiali, determinand deficienta acestora. Unii dintre acesti aminoacizi, considerati prea putin importanti, sunt necesari creierului pentru fabricarea neurotransmitatorilor sai. Doi dintre acesti aminoacizi esentiali sunt triptofanul si tirozina. Creierul foloseste triptofanul pentru a fabrica serotonina, melatonina, triptamina si indolamina, toate aceste substante sunt antideprimante si regleaza nivelul glicemiei si tensiunea arteriala. Tirozina este folosita pentru producerea adrenaliniei, a nonadrenaliei si a dopaminei – vitale pentru coordonarea fiziologiei organismului atunci cand acesta trebuie sa intreprinda o actiune fizica (sa lupte, sa alerge, sa faca sport, etc). Pierderea de tirozina in exces din rezervele de aminoacizidin organism constituie factorul principal in declansarea bolii Parkinson
  • muschii neexersati sunt descompusi. Prin aceasta pierdere a unor parti musculare ale corpului se pierd si unele din rezervele de zinc si de vitamina B6 (pierderea de zinc si vitamina B6 poate duce la tulburari mintale si neurologice). De fapt, acest lucru se intampla in bolile autoimune, inclusiv in lupusul eritematos diseminat si distrofia musculara
  • miscarea fizica face ca muschii sa retina mai multa apa si previne cresterea concentratiei sangelui care altfel ar leza mucoasa care captuseste vasele de sange
  • miscarea fizica scade nivelul glicemiei la diabetici si reduce nevoia lor de insulina sau alta medicatie
  • miscarea fizica determina ficatul sa fabrice glucoza din grasimea pe care o are in depozit sau grasimea care se afla in circulatie in sange
  • activitatea fizica produce o crestere a mobilitatii articulatiilor. Ea duce la crearea unui vacuum intermitent in interiorul cavitatii articulare. Forta ceastui vid duce la absorbirea apei in interiorul articulatiei. Apa ajunsa in interiorul articulatiei aduce cu ea elemente nutritive dizolvate care vor fi folosite de celulele din interiorul cartilajului. Continutul marit de apa in articulatie ajuta la lubrifierea acestuia (Efectele deshidratarii)
  • muschii piciarelor actioneaza ca niste inimi secundare. Prin cantractiile si relaxarile lor atunci
    cand suntem in pozitie verticala, muschii picioarelor inving forta gravitationala. Ei pompeaza in sistemul venos sangele care a fost trimis in picioare. Prin invingerea presiunii – si cu ajutorul unor valve venoase uni-directionale – sangele din venele picioarelor este pompat in sus impotriva fortei gravitationale prin frecventele contractii ale muschilor picioarelor. In felul acesta muschii picioarelor actioneaza ca niste inimi pentru sistemul venos din organism
  • miscarea fizica intareste oasele organismului si ajuta la prevenirea osteoporozei
  • miscarea fizica mareste productia de hormoni vitali, imbunatateste libidoul si sporeste performanta sexuala
  • o ora de mers pe jos activeaza enzimele care ard grasimile, enzime care raman active timp de 12 ore. O plimbarea dimineata si una seara vor mentine aceste enzime active pe tot parcursul zilei si vor determina curatarea depozitelor de colesterol din sistemul arterial
  • miscarea fizica stimuleaza activitatea sistemului nervos simpatic coordonat de adrenalina. De asemenea adrenalina reduce secretiaexagerata de histamina si ca urmare previne crizele de astm bronsic si reactiile alergice
  • miscarea fizica stimuleaza productia de endorfine si encefaline, sedativele naturale ale organismului. Ele produc aceeasi stare de euforie pe care consumul de droguri care creeaza dependenta incearca sa o realizeze printr-un consum abuziv


Exista o conditie necsara organismul sa fie foarte bine hidratat.

Puterea miraculoasa a apei – Dr. Fereydoon Batmanghelidj

miercuri, 19 noiembrie 2014

Hidratarea in timpul activitatilor sportive intense

Hidratarea pentru performanta fizica optima a persoanelor care practica regulat activitati sportive

Colegiul American de Medicina Sportiva considera ca un consum adecvat de lichide ajuta la mentinerea hidratarii si, prin urmare, asigura sanatatea, siguranta si performanta fizica optima a persoanelor care participa la activitati fizice regulate.

Aceasta declaratie se bazeaza pe o analiza cuprinzatoare si pe interpretarea literaturii stiintifice privind influenta hidratarii asupra performantei sportive si riscul de leziuni termice asociate cu deshidratarea si hipertermia.

Colegiul American de Medicina Sportiva face urmatoarele recomandari generale privind cantitatea si compozitia de lichid care ar trebui sa fie ingerate in curs de pregatire pentru, in timpul si dupa exercitarea concursurilor sportive:


  1. Se recomanda ca sportivii sa aiba o dieta echilibrata nutritional si sa bea lichide adecvate cu 24 de ore inainte de evenimentul sportiv, mai ales in perioada care include masa dinaintea exercitiului, pentru a beneficia de o hidratare adecvata in timpul competitiei.
  2. Se recomanda ca sportivii sa bea circa 500 ml de lichid cu aproximativ 2 ore inainte de competitie pentru a beneficia de o hidratare corespunzatoare si pentru ca organismul sa aiba timp de eliminare a excesului de apa.
  3. In timpul exercitiilor fizice, sportivii ar trebui sa inceapa sa consume lichide timpuriu si la intervale regulate pentru a inlocui toata apa pierduta prin transpiratie cu o viteză suficienta sau sa consume cantitatea maxima de lichid care poate fi tolerata, astfel incat performatele sportive sa nu fie diminuate.
  4. Se recomanda ca lichidele sa fie usor mai reci decat temperatura ambianta (intre 15 grade si 22 de grade C), astfel incat sa se imbunatateasca aroma de palatabilitate si sa se accelereze inlocuirea fluidelor pierdute. Lichidele trebuie sa fie usor accesibile si servite in recipiente care permit volume adecvate pentru a fi ingerate cu usurinta si cu intreruperi minime in timpul actului sportiv.
  5. Adaugarea de cantitati potrivite de carbohidrati si/sau electroliti (Sarea si efectele benefice pentru sanatate) la o solutie de fluid este recomandata pentru evenimente sportive cu o durata mai mare de 1 ora, astfel incat sa nu fie afectata semnificativ livrarea apei necesare organismului, dar si sa se mareasca performanta. In timpul exercitiului care dureaza mai putin de 1 ora, exista putine dovezi ale diferentelor fiziologice si fizice sau de performanta privind consumul de bauturi cu carbohidrati/electroliti si apa plata.
  6. In timpul antrenamentelor intense care dureaza mai mult de 1 ora, se recomanda consumul unei cantitati de 30-60 g/h carbohidrati pentru a mentine oxidarea si a intarzia oboseala. Consumul de carbohidrati trebuie facut impreuna cu o cantitate de 600-1200 ml/h de lichid sau o solutie cu continut de 4% -8% carbohidrati. Carbohidratii pot fi zaharuri (glucoza sau zaharoza) sau amidon (de exemplu, maltodextrina).
  7. S-a observat ca includerea de sodiu (0,5-0,7 g/1 de apa) in solutie de rehidratare consumata in timpul efortului fizic ce dureaza mai mult de 1 ora ajuta la retentia de lichide si la prevenirea hiponatremiei pentru persoanele care beau cantitati excesive de lichide. Daca la masa anterioara sodiul a fost disponibil intr-o cantitate suficienta, atunci nu mai este nevoie de sodiu in solutia de rehidratare orala.
Med Sci Sports Exercise

joi, 13 noiembrie 2014

Sarea si efectele benefice pentru sanatate

Sarea este un “medicament” care a fost continuu folosit pentru vindecare de-a lungul secolelor. In anumite culturi, sarea valoreaza cat greutatea ei in aur si chiar este data la schimb cu aurul. In tarile din desert, oamenii stiu ca sarea este asigurarea lor pentru supravietuire. Pentru acestia minele de sare sunt la fel de importante ca minele de aur.

Apa, sarea si potasiul regleaza impreuna continutul de apa din organism. Apa regleaza continutul de lichid intracelular, este necesara pentru a face curatenie si a elimina reziduurile toxice produse prin metabolism celular. Apa este retinuta in celule cu ajutorul potasiului.

In regnul vegetal, potasiul din fructe le da fermitate prin retinerea apei in interiorul fructului. Hrana noastra de zi cu zi contine suficient potasiu din fructele si legumele pe care le consumam, insa nu contine sare din surse naturale. De aceea, trebuie sa adaugam sare la mancare.

Sarea forteaza o parte din apa sa ramana alaturi de ea in afara celulelor (retentie osmotica a apei), tinand in echilibru volumul de apa din spatiul extracelular.

In corpul nostru exista doua feluri de apa: lichid intracelular si extracelular. O stare buna de sanatate este dependenta de echilibrul dintre volumul de apa intracelulara si extracelulara. Acest echilibru se realizeaza printr-o hidratare corespunzatoare, un consum de fructe si legume care sunt bogate in potasiu si vitamine si, in plus, mai este nevoie si de sare. Este de preferat sarea de mare nerafinata, care contine si alte minerale de care are nevoie organismul nostru.

Cand apa nu este disponibila pentru a patrunde in celule, aceasta este filtrata din apa extracelulara si introdusa in interiorul celulelor care au fost suprasolicitate, chiar daca au dus lipsa de apa. Acest mijloc secundar, de urgenta, privind aprovizionarea celulelor cu apa este motivul pentru care, in deshidratare severa, facem edeme si retinem apa. Corpul nostru este construit astfel incat, in regim de urgenta, apa extracelulara sa fie filtrata si introdusa in celule. Creierul ordona cresterea cantitatii de sare si apa retinute in organism de catre rinichi. Aceasta comanda a creierului este motivul pentru care facem edeme cand nu bem suficienta apa.

Cand deficienta de apa din organism atinge un nivel critic si livrarea de apa prin acest mijloc de injectare din apa extracelulara devine calea principala de aprovizionare pentru tot mai multe celule, apare necesara o crestere asociata a presiunii de injectare. Cresterea semnificativa a presiunii necesare pentru a injecta apa in celule se poate masura si a fost denumita hipertensiune.

Cand bem suficienta apa pentru a avea urina limpede, eliminam si mult din sarea care a fost retinuta. In felul acesta putem sa eliminam si lichidul de la nivelul edemelor: consumand mai multa apa. Nu diuretice, ci mai multa apa! De fapt, apa este cel mai bun diuretic natural care exista!

La o persoana care are edeme masive si a carei inima bate uneori neregulat sau prea repede la efort mic, marirea aportului de apa trebuie sa se faca treptat, insa corpul nu trebuie sa fie lipsit de apa. Doua-trei zile aportul de sare trebuie limitat, pentru ca organismul inca retine sarea. Odata ce edemele s-au rezolvat, nu trebuie sa mai limitam aportul normal de sare.

Efectele miraculoase ale sarii

Sarea are mai multe functii in organism pe langa cea de reglare a continutului de apa:

  • este un puternic antihistaminic natural. Poate fi folosita in crizele de astm bronsic: se pune putina sare pe limba dupa ce au fost baute 1-2 pahare de apa. Este la fel de eficienta ca si un medicament inhalator, doar ca nu este deloc toxica (este obligatoriu sa fie baute 1-2 pahare de apa inainte de a pune sare pe limba);
  • are un puternic efect anti-stres pentru organism;
  • este esentiala pentru extragerea excesului de aciditate din interiorul celulelor, in special din celulele creierului. Daca vreti sa nu va imbolnaviti de boala Alzheimer, atunci nu acceptati o dieta lipsita de sare si nu admiteti ca medicul sa va administreze un tratament cu diuretice prea mult timp;
  • este vitala pentru rinichi, eliminand excesul de aciditate prin urina. Fara sare suficienta in organism, corpul va deveni tot mai acid;
  • este esentiala in tratamentul tulburarilor emotionale si afective. Litiul este un substituent pentru sare si este folosit in tratamentul depresiei. Pentru a preveni depresia, asigurati-va ca folositi sare;
  • este esentiala pentru conservarea nivelului de serotonina si melatonina in creier. Cand apa si sarea isi indeplinesc datoriile lor naturale de antioxidanti si curata organismul de reziduurile toxice, nu vor fi sacrificati aminoacizii esentiali, cum sunt triptofanul si tirozina, ca antioxidanti chimici. Intr-un corp bine hidratat, triptofanul este economisit si poate patrunde in celulele creierului unde este folosit pentru a fabrica serotonina, melatonina si triptamina – care sunt neurotransmitatori esentiali antidepresie;
  • este vitala pentru prevenirea si tratamentul cancerului. Celulele canceroase nu se dezvolta intr-un mediu bogat in oxigen, fiind organisme anaerobe, traind intr-un mediu fara oxigen sau cu oxigen foarte putin. (Respiratia celulara) Cand corpul este foarte bine hidratat, iar sarea face ca volumul sangelui circulant sa se mareasca si sa ajunga in intregul organism, oxigenul si celulele sistemului imunitar, active si “motivate”, ajung prin sange la celulele canceroase si le distrug. Deshidratarea – prin lipsa de apa si sare – suprima sistemul imunitar si activitatea celulelor sale care lupta impotriva bolii in organism;
  • este vitala pentru mentinerea tonusului si a fortei musculare. Imposibilitatea controlarii vezicii urinare, care determina scurgeri involuntare de urina poate fi consecinta unui aport insuficient de sare.


Puterea miraculoasa a apei – Dr. Fereydoon Batmanghelidj

duminică, 9 noiembrie 2014

Studiu clinic privind consumul de apa alcalina ionizata

Medicii japonezi, dr. Hayashi si dr. Kawamura, de la Water Institute & Kyowa Medical Clinic din Japonia

Inca de la introducerea apei alcaline ionizate in clinica noastra in 1985, am avut multe experiente clinice interesante in utilizarea acestui tip de apa. Pacienti nostrii au resimtit imbunatatiri ale starilor lor de sanatate, iar unele dintre acestea au fost considerate chiar miraculoase la acel moment.
Astfel de experiente clinice ne-au determinat sa recunoastem faptul ca apa alcalina ionizata este nu numai eficienta pentru refacerea florei intestinale si a metabolismului, dar, de asemenea, este eficace in neutralizarea oxigenului activ (O+) (Apa alcalina ionizata). Metabolismul celular depinde de apa intracelulara. Chiar si celulele canceroase si-ar putea pierde trasaturile lor caracteristice de proliferare nelimitata atunci cand acestea sunt scufundate in apa bogata in molecule de hidrogen incarcat negativ (H-)(H- forta universala a vietii). Solutia ar putea fi acum in mainile noastre. Aceasta "apa noua" ar trebui sa fie prima noastra alegere atat pentru baut, cat si chiar pentru gatit.

Prin utilizarea apei alcaline ionizate pentru baut si prepararea hranei, am observat clinic la pacientii nostri urmatoarele:
  • scaderea nivelului de zahar din sange la pacientii cu diabet zaharat
  • imbunatatirea circulatiei periferice in gangrena diabetica
  • scaderea concentratiilor de acid uric la pacientii cu guta
  • imbunatatirea functiei hepatice in bolile hepatice, ciroza hepatica, hepatita
  • imbunatatirea starii de sanatate la pacientii cu ulcer gastroduodenal si prevenirea recidivelor
  • imbunatatirea starii de sanatate a pacientilor cu hipertensiune si hipotensiune arteriala
  • imbunatatiri in afectiuni alergice, cum ar fi astmul, urticaria, rinitele si dermatita atopica
  • imbunatatiri in diareea persistenta care a avut loc dupa gastrectomie
  • imbunatatiri in cazul bolilor autoimune, reumatism, boli de colagen, SLE
  • imbunatatiri in cazul asa numitele boli specifice, Sindromul Behcet, boala Crohn, colita ulcerativa, boala Kawasaki
  • imbunatatiri in cazul tumorilor maligne ale ficatului, hepatom, tumori metastatice
  • imbunatatirea nivelurilor serice de bilirubina la copiii nou-nascuti
  • imbunatatiri in cazuri de deshidratare la sugarii cu varsaturi si diaree cauzate de infectii virale
Femeile gravide care au consumat apa alcalina ionizata in timpul sarcinii au experimentat mai putine varsaturi, au avut o nastere usoara si o buna lactatie. Nou-nascutii acestor femei au avut icter usor, precum si o crestere armonioasa si satisfacatoare.

De asemenea, am observat o schimbare in culoarea si mirosul scaunelor pacientilor nostri (de la culoarea negru-maro la galben-maroniu deschis, iar mirosul fecalelor a devenit aproape neglijabil). Numarul pacientilor care se plang de constipatie a scazut semnificativ. Constatarile in privinta scaunelor pacientilor nostri sugereaza cu tarie ca aportul de apa alcalina ionizata favorizeaza flora bacteriana responsabila de putrefactie in detrimentul florei de fermentatie.

Dispozitivele pentru a produce apa alcalina ionizata au fost introduse in clinica noastra in 1985. Pe baza experientei clinice, obtinute in ultimii 15 ani, se poate spune ca introducerea apei alcaline ionizate pentru baut si gatit ar trebui sa fie obligatorie in practicile noastre medicale de zi cu zi.

Orice prescriptie de dieta nu poate fi una stiintifica in cazul in care proprietatile apei nu sunt luate in considerare.

Extracts from " Presentation At The Eight Annual International Symposium On man And His
Environment in Health And Disease" on February 24th 1990, at The Grand Kempinski Hotel,
Dalls, Texas, USA by Dr. H. Hayashi, M.D. and Dr. M Kawamura, M.D.


miercuri, 5 noiembrie 2014

Apa acida electrolizata inactiveaza Escherichia Coli si Listeria

Un studiu realizat de Universitatea din Connecticut, a evidentiat faptul ca apa oxidativa electrolizata (apa acida) inactiveaza agentii patogeni de Escherichia coli (O157: H7) si Listeria monocytogenes.

Un mililitru de cultura ce contine un amestec de cinci tulpini de Escherichia coli O157: H7 (aproximativ 10 (10) CFU) a fost inoculat pe placi de taiere netede avand o suprafata de 100 cm2.

Dupa inoculare, placile au fost uscate timp de o ora sub o hota cu flux laminar de aer cald, apoi scufundate in 2 litri de apa sterila deionizata la temperatura de 23 grade C pentru 20 minute, apoi temperatura a fost crescuta la 35 grade C pentru 10 minute, la o temperatura de 45 grade C pentru 10 minute si la 55 grade C pentru 5 minute.

Procedeul a fost repetat folosind apa oxidativa electrolizata (apa acida).

Dupa fiecare combinatie temperatura-timp, a fost determinata populatia agentului patogen aflata pe placi si scufundata in apa.

Agentul patogen de E. coli O157: H7 aflat pe placile scufundate in apa sterila deionizata a scazut de 1.0 pana la 1.5 log UFC / 100 cm2. Pe placile scufundate in apa oxidativa electrolizata (apa acida) populatia de E. coli O157: H7 s-a redus de 5 ori mai mult, astfel a fost determinata o scadere de mai mult de 5.0 log UFC / 100 cm2.

Procedura de scufundare a placilor inoculate cu Listeria monocytogenes in apa oxidativa electrolizata la combinatiile de temperatura-timp selectate (23 grade C timp de 20 min, la 35 de grade C timp de 10 min și 45 de grade C timp de 10 min) a redus substantial populatiile de Listeria monocytogenes in comparatie cu scufundarea in apa sterila deionizata.

E. coli O157: H7 si Listeria monocytogenes nu au fost detectate in apa oxidativa electrolizata dupa tratamentul de inmuiere, in timp ce agentii patogeni de E. coli O157: H7 si Listeria monocytogenes au supravietuit in apa deionizata utilizata.

Apa oxidativa electrolizata (apa acida) se foloseste pentru uz extern si este un demachiant si un dezinfectant (dar nu un agent activ - sapun). Apa acida este folosita pentru si pentru spalarea suprafetelor de preparare a hranei, fructelor si legumelor. Apa oxidativa electrolizata distruge sporii si multe virusuri si bacterii.

Venkitanarayanan KS, Ezeike GO, Hung YC, Doyle MP
University of Connecticut, Storrs 06269, USA


PMID: 10456736 [PubMed - indexed for MEDLINE]

marți, 28 octombrie 2014

Secretul longevitatii, eliminarea toxinelor - Alexis Carrel

Alexis Carrel (28 iunie 1873 - 5 noiembrie 1944), chirurg si biolog francez, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicina in 1912. Acesta este cunoscut pentru studiile sale in domeniul chirurgiei si, in special, al chirurgiei vasculare, studii care au fost incepute in Franta si continuate dupa 1904 in Statele Unite. Dr. Carrel a fost unul dintre pionierii operatiilor de transplant, a carui metoda a schimbat interventia chirurgicala de la un joc de noroc cu risc ridicat intr-un instrument cu potential de anvergura pentru a salva vieti.


Dr. Alexis Carrel a fost interesat si de fenomenul de imbatranire. El a sustinut, in mod eronat, ca toate celulele continua sa creasca pe termen nelimitat, iar acest lucru a devenit un punct de vedere dominant in secolul al 20-lea.

Dr. Alexis Carrel a inceput un experiment inedit pe 17 ianuarie 1912. El a prelevat tesut embrionic dintr-o inima de gaina intr-un recipient inchis printr-un sistem propriu, intr-o solutie salina (care contine minerale in aceleasi proportii ca si cele din sangele de pui). Dr. Carrel l-a tinut in viata mai mult de 20 de ani, hidratandu-l si irigandu-l regulat cu nutrienti nepoluati chimic, reusind astfel sa prelungeasca de aproape zece ori durata medie de viata a celulelor. De fapt, celulele au crescut si au prosperat atata timp cat toxinele lor au fost indepartate. Celule au continuat sa traiasca pana cand cineva a uitat sa indeparteze excrementele lor. Experimentul Dr. Carrel a atras atentia opiniei publice si, mai ales, a lumii stiintifice. Insa, chiar daca si alti cercetatori au incercat sa-l repete, experimentul acestuia nu a mai fost replicat cu succes.


Dr. Alexis Carrel a afirmat ca secretul longevitatii noastre sta in capacitatea celulei de a elimina deseurile metabolice, iar cheia eliminarii toxinelor din organism este apa. La festivitatea de decernare a premiului Nobel el a afirmat ca „celula este nemuritoare. Lichidele care o inconjoara - o degenereaza si o imbolnavesc. Nu varsta omoara celula, ci deshidratarea cronica”. Cand a intrerupt experimentul cu tesutul din inima de gaina, acesta era inca viu.

vineri, 24 octombrie 2014

Respiratia celulara - Otto Warburg

Otto Warburg in 1931 a fost distins cu Premiul Nobel in medicina pentru aceasta descoperire importanta. Dr. Warburg a fost director al Institutului Kaiser Wilhelm (acum Max Planck Institute) pentru biologia celulelor de la Berlin. El a investigat metabolismul tumorilor si respirația celulelor, in special a celulelor canceroase. Dr. Warburg a demonstrat faptul ca celulele canceroase devin anaerobe (fara oxigen) in mediul acid.

Mai jos sunt cateva citate directe ale Dr. Warburg in timpul cursurilor medicale:
"Tesuturile canceroase sunt acide, in timp ce tesuturile sanatoase sunt alcaline. Apa (H2O) se scindeaza in ion hidroniu (H +) si ion hidroxil (OH-); daca exista un exces de hidroniu (H +), mediul este acid, in cazul in care exista un exces de ioni hidroxil (OH-), atunci este un mediu alcalin."

“Toate celulele sanatoase au obligatoriu nevoie de oxigen, in schimb celulele canceroase pot trai fara oxigen - o regula fara exceptie. Daca o celula este privata de oxigenul necesar respiratiei in proportie de 35% timp de 48 ore, aceasta poate deveni canceroasa.”

Dr. Warburg a demonstrat clar faptul ca principala cauza a cancerului este deficitul de oxigen, ceea ce creeaza o stare de acid in corpul uman. Dr. Warburg a descoperit, de asemenea, ca celulele canceroase sunt anaerobe (nu folosesc oxigen) si nu pot supravietui in prezenta unor niveluri ridicate de oxigen, asa cum se gaseste in starea alcalina (starea naturala a corpului).

In lucrarea sa The Metabolism of Tumours, Dr. Warburg a aratat ca toate formele de cancer sunt caracterizate prin doua conditii de baza: acidoza si hipoxia (lipsa de oxigen).

Celulele canceroase apar si incep sa se dezvolte atunci cand aciditatea este mare, la un nivel al pH de 5,8. Daca se mareste pH-ul, aceasta inseamna o concentratie mai mare a oxigenului, ceea ce conduce la moartea celulelor canceroase. Concluzia cercetarilor Dr. Warburg este ca avem nevoie de o dieta alcalina, cu aport de oxigen in corpul nostru. Apa alcalina ionizata are un pH ridicat si este foarte bogata in molecule de oxigen.

Descoperirile doctorului Warburg au fost verificate de nenumarate ori, atat prin transformarea unor celule normale in celule canceroase, cat si prin demonstrarea faptului ca aceasta maladie nu se dezvolta in zone foarte bine oxigenate. Mai multi medici si oameni de stiinta au observat ca odata ce au fost aduse pagube prea mari celulei, nici o cantitate de oxigen nu o va readuce la o functionare normala (aeroba): aceasta ramane pentru totdeauna o celula canceroasa.


De aceea, prevenirea este cea mai buna solutie pentru cancer. Oamenii de stiinta considera ca exista posibilitatea ca o celula precanceroasa sa nu devina permanent canceroasa daca lipsa de oxigen este stopata cat mai devreme.


vineri, 10 octombrie 2014

Hidrogenul incarcat negativ (H-) - forta universala a vietii

Szent Gyorgyi, laureat al Premiului Nobel pentru chimie in 1973, a declarat ca hidrogenul (H-) este responsabil pentru sinteza ATP (sursa de energie la nivel celular), precum si transportul de electroni necesari pentru toate reactiile chimice. De fapt, Szent Gyorgyi, care a descoperit, de asemenea, vitamina C si componentele si reactiile acidului citric, considera hidrogenul (H-) ca fiind "combustibilul vietii".




Conform studiilor lui Linus Pauling (de 2 ori laureat al premiului Nobel) transferul de energie din corpului nostru este un flux de electroni asigurat de atomii de hidrogen.

Albert Szent Gyorgyi a descoperit deasemenea ca organismul depoziteaza hidrogen. El le-a numit "rezervoare de hidrogen" si a reusit sa masoare cantitatea de hidrogen depozitata in diferite organe si tesuturi ale corpului. Cea mai mare cantitate de hidrogen se gaseste in ficat, cel mai important organ pentru apararea organismului, el fiind si laboratorul chimic care neutralizeaza toxinele din corp, apoi urmeaza intestinele, plamanii, si la urma splina (in ordine dupa cantitatea de hidrogen depozitata). Testele chimice folosite de Albert Szent Gyorgyi pentru masurarea hidrogenului, am vazut ca hidrogenul masurat era de fapt ionul negativ de hidrogen ( H-).

Procesul de imbatranire, este insotit de diminuarea treptata a productiei de energie, iar cheia “tineretii fara batranete” o constituie incetinirea sau chiar intreruperea acestui proces degenerativ.

Hidrogenul obisnuit, este cel mai mic atom si are un singur electron. Ionul de hidrogen incarcat negativ (H-) este un atom de hidrogen ionizat, cu doi electroni. El are un electron suplimentar foarte slab legat si pe care il cedeaza cu mare usurinta.

Dupa ce a studiat descoperirile facute de Albert Szent Gyorgyi, Dr. Patrick Flanagan a studiat din nou apa Hunza si a descoperit o cantitate bogată de ioni negativi de hidrogen (H-). Dr. Flanagan a studiat si masurat hidrogenul din organismul uman in care a masurat cantitati imense de (H-) in toate lichidele din corp, la fel ca si in sucul organic proaspat, de portocale, de morcovi sau grapefruit, etc. Acum stim de ce vanzatorul de sucuri de fructe are un succes asa de mare, noi bem sucurile sale organice si primim in acest fel cantitati enorme de H-.

Descoperirile recente cu privire la semnificatia apei si functia sa in sistemul vietii ne va schimba pentru totdeauna viziunea noastra despre apa. Toate simptomele imbatranirii sunt intr-un fel sau altul insotite de o deshidratare lenta a tesuturilor noastre vitale asociate cu leziunile oxidative ale radicalilor liberi. Oricat de multa apa de la robinet am bea, nu putem sa hidratam corespunzator tesuturile vitale care sunt insetate de lichidul care este peste tot. Hidratarea inseamna mai mult decat a bea apa potabila obisnuita.


Dr. Patrick Flanagan sustine ca atomii de hidrogen negativ ionizati (H-) nu se gasesc in apa obisnuita potabila. Apa obisnuita contine atomi de hidrogen incarcati pozitiv (H+).

Protonii de hidrogen incarcati negativ (H-) gasiti in apa Hunza sunt cei mai puternici donatori de electroni cunoscute de chimie. Acesti atomi sunt antioxidanti extrem de puternici. Acesti ioni de hidrogen (H-) sunt gasiti in fluidele sistemelor de viata sanatoase.

Hunza locul unde oamenii traiesc peste 100 de ani

Secretele apei Hunza



miercuri, 1 octombrie 2014

Ce este apa alcalina ionizata

APA ALCALINA IONIZATA, supranumita si Apa VIE, Apa STRUCTURATA, Apa HEXAGONALA, Apa USOARA, Apa DEDEUTERIZATA, Apa ENERGIZANTA, Apa ANTI-IMBATRANIRE, Apa REDUSA, Apa MIRACOL, MICRO-Apa, etc.

Cum se prepara si ce proprietati are apa alcalina ionizata?

Pentru ionizare apa intra intr-un complex de module de ionizare electrolitica, unde este divizata in fractiile alcalina, respectiv acida.

Apa acida ionizata (cu pH de la 2 la 7) contine ionul hidroniu H3O+ iar apa alcalina ionizata (cu pH de la 7,2 la 11) contine ionul hidroxil (OH-) , fiind astfel extrem de bogata in molecule de oxigen.

Cu cat concentratia de oxigen (ioni hidroxil) creste, cu atat pH-ul este mai mare, scara pH fiind logaritmica. De exemplu, un pahar de apa cu pH 11 are o concentratie de oxigen de 10.000 de ori mai mare decat un pahar cu apa obisnuita (pH 7). In apa obisnuita, moleculele se grupeaza in clusteri (ciorchini) formati din 15-20 de molecule. Acesti clusteri, avand dimensiuni mari, sunt foarte putin mobili si nu pot ajunge sa hidrateze cele mai indepartate tesuturi ale corpului.

In alcalina ionizata, datorita ionizarii electrolitice, clusterii sunt formati doar din 4-6 molecule de apa. Acestia, avand dimensiuni foarte mici, ajung rapid in cele mai indepartate tesuturi, pe care le hidrateaza instantaneu. Apa alcalina ionizata hidrateaza organismul de 6 ori mai eficient decat apa obisnuita.


Fortele de atractie dintre moleculele de apa

Un alt fenomen fizic ce apare in procesul de ionizare electrolitica este modificarea tensiunii superficiale a apei alcaline ionizate. Tensiunea superficiala este proprietatea generala a lichidelor de a lua o forma geometrica de arie minima in lipsa fortelor externe, datorita fortelor de coeziune dintre moleculele lichidului. 








Asa se explica fuzionarea picaturilor de apa sau formarea de sfere din picaturile de mercur.

La suprafata lichidului, fiind mai putine molecule, fortele de coeziune actioneaza mai puternic. Astfel, la suprafata apei se formeaza o pelicula, iar forta necesara pentru a penetra aceasta pelicula se masoara in dyn/cm.




Pentru exemplificare, forta pe care o insecta o exercita asupra peliculei superficiale a apei este mai mica decat forta de coeziune dintre moleculele apei, pelicula nu poate fi penetrata, iar insecta poate sa se deplaseze pe suprafata apei. Tensiunea superficiala a apei este esentiala pentru hidratarea corpului.




Hidratarea reprezinta de fapt introducerea apei in celule. Celulele corpului nostru nu se ating, ele "inoata" intr-un fluid format din apa. In interiorul celulelor exista un alt tip de apa, diferita de cea din exteriorul lor. Membrana celulara, denumita membrana plasmatica sau plasmalema, este o structura ce compartimenteaza si delimiteaza continutul celular, avand permeabilitate selectiva pentru trecerea moleculelor si ionilor. Membrana celulara este permeabila doar pentru un anumit tip de apa, aceea cu tensiunea superficiala de 45 dyn/cm. Apele imbuteliate (minerale naturale plate, carbogazoase) si cele de robinet au tensiunea superficiala de 73 dyn/cm. Pentru a se putea hidrata cu aceste ape, corpul nostru consuma multa energie, necesara modificarii tensiunii superficiale din 73 dyn/cm in 45 dyn/cm.

Apa dupa procesul de ionizate are tensiunea superficiala apropiata de 45 dyn/cm iar corpul se hidrateaza instantaneu, fara efort, fara consum de energie.


Apa este folosita de creier pentru sustinerea activitatii neuro-transmitatorilor si hormonilor, apa regleaza temperatura corpului, protejeaza creierul prin absorbirea socurilor, formeaza saliva, sustine digestia, transporta substantele nutritive si oxigenul, mentine hidratarea celulelor, faciliteaza eliminarea toxinelor din organism, etc. Fara apa nu exista viata. Apa traieste in noi, chiar daca noi nu putem trai in apa. Fiinta umana este alcatuita din apa in proportie de 70-90%. In plasma sangvina avem 3 litri de apa, in lichidul interstitial 14 litri, iar in celule 29 de litri. Ca procente, creierul are 85% apa, plamanii 80%, inima 79%, splina 75%, rinichii 82%, muschii 75%, oasele 22%, cartilagiile 90%.

Una din cauzele aparitiei cancerului este dezechilibrul dintre proportiile de hidrogen si deuteriu din corpul nostru. Cum se cunoaste din medicina, aceasta proportie este responsabila de diviziunea celulara. Daca acest echilibru se deterioreaza, divizunea celulara devine haotica, anarhica, nu mai poate fi controlata, apare cancerul. La nastere, echilibrul dintre hidrogen si deuteriu este perfect stabil. Pe masura ce inaintam in varsta, cantitatea de gaze dizolvate in sange creste, concentratia de deuteriu creste si exista pericolul aparitiei cancerului. Pentru a reface acest echilibru trebuie sa diminuam concentratia de deuteriu, metoda fiind aceea de a consuma o apa "usoara", saracita in deuteriu.Prin ionizarea electrolitica, la catod se obtine apa alcalina ionizata iar la anod apa acida ionizata. Apa alcalina ionizata contine minerale alcaline si oxigen (ionul hidroxil), iar apa acida ionizata contine minerale acide si hidogen (ionul hidroniu). In apa alcalina ionizata nu avem hidrogen, acesta fiind prezent doar in apa acida ionizata. Hidrogenul are doi izotopi, deuteriul si tritiul. Eliminand hidrogenul dintr-o solutie se elimina si izotopii acestuia. Apa alcalina ionizata este saracita in deuteriu prin procesul de ionizare electrolitica, este o apa "usoara". Introdusa in organism, poate contribui la refacerea echilibrului hidrogen-deuteriu, reducand semnificativ posibilitatea aparitiei cancerului.

Acidoza cauza aparitiei tuturor bolilor

In marea lor majoritate, oamenii acumuleaza, datorita alimentatiei si poluarii mediului, prea multa aciditate in corp. Hrana pe care o consumam arde impreuna cu oxigenul din celule pentru a produce energie. Dupa o ardere deficitara, datorata tulburarilor de metabolism, hrana se transforma in reziduuri acide. Corpul elimina o parte din acestea prin urina, expiratie si transpiratie, restul fiind depozitate pe peretii interiori ai vaselor de sange, in tesuturi, pe organele interne. Pentru a putea trai, sangele si celulele corpului nostru trebuie sa fie usor alcaline (sangele are pH-ul intre 7,35-7,45). Pentru a-si pastra alcalinitatea, organismul face un compromis, convertind reziduurile acide lichide in reziduuri acide solide, apeland la rezervele sale de calciu din oase si coloana vertebrala, sub forma de hidroxid de calciu Ca(OH)2 si bicarbonat de calciu Ca(HCO3)2, cu care va neutraliza acidul din organism. Pentru a nu afecta pH-ul, corpul depoziteaza reziduurile acide solide intr-o multitudine de moduri si locuri, cel mai adesea invelindu-le intr-un strat de tesut adipos, ingrasarea fiind implicit rezultatul necesitatii crearii unui mediu de stocare. Genetic, corpul nostru poseda o capacitate limitata de prelucrare a hranei acide.

Alimentatia omului modern este aproape in totalitate acida. Cand este depasita capacitatea corpului nostru de a prelucra hrana acida, acesta depoziteaza reziduurile acide solide, ajungandu-se foarte repede la o stare de hiper-aciditate, denumita acidoza.

Acidoza este cauza aparitiei majoritatii bolilor degenerative. Odata instalata in corp acidoza, incep sa apara depunerile de grasime, inflamarea diferitelor organe si tesuturi, infectii, inflamatii cronice, calculi renali, biliari, hipertensiune, diabet, colesterol, ciroza, ulcer, reumatism, constipatie, etc. Cand aciditatea celulelor corpului ajunge la pH 6,8 incep sa apara simptomele bolilor, la pH 5,8 incep sa se formeze celulele canceroase, iar la pH 3,5 corpul nostru nu mai poate sustine viata.

Se considera a fi substanta acida acea substanta care elibereaza ioni de hidrogen (H+ ) intr-o solutie sau in mediu, iar substanta bazica aceea care preia, indeparteaza (H +), eliberand radicalul de hidroxil (OH-). cesta din urma este foarte important, intrucat de el se ataseaza mineralele considerate alcaline, generand hidroxid de potasiu, de sodiu si de calciu – KOH, NaOH, Ca(OH)2 - care pastreaza oxigenul. Iar oxigenul este "combustibilul" de baza al corpului.

Acidoza poate fi usor pusa in evidenta prin analizele sangvine: VSH si fibrinogen crescut, acid uric, acizi grasi si trigliceride crescute, etc. Acizii grasi sunt rezultatul consumului de zahar, dulciuri, paste si paine, atunci cand sunt consumate peste puterea de digestie a organismului, sau cand sunt amestecate cu alimente incompatibile. Acidul uric si amoniacul provin de la toate tipurile de carne. Acidul fosforic provine de la bauturi tip Cola sau orice alte bauturi energizante. Acidul sulfuric provine de la galbenusul de ou consumat in exces. Toti acesti acizi sunt daunatori, dar cei sulfuric si fosforic sunt otravitori. Acizii trebuie neutralizati prin dieta alcalina. In absenta unei diete alcaline, corpul nu are alta varianta decat aceea de a extrage calciul din oase pentru a neutraliza acizii, transformandu-i in sulfati, fosfati si urati. Asa apare osteoporoza.

Una din marile probleme ale reziduurilor acide este aceea ca ingroasa sangele si blocheaza capilarele. Din aceasta cauza, foarte multe persoane sufera de hipertensiune arteriala. In functie de locul din organism unde sunt stocate reziduurile acide, circulatia sangelui in acea zona este slaba, fiind posibil ca un organ vital sa nu primeasca suficient sange, devenind astfel disfunctional.

Multe boli degenerative sunt rezultatul proastei circulatii a sangelui. Diabetul de tip 2 este cauzat de acumularile de reziduuri acide din jurul pancreasului. Celulele canceroase sunt acide, in timp ce celulele sanatoase sunt alcaline. Celulele normale nu pot supravietui in zonele cu acumulari de reziduuri acide. Pentru a supravietui in mediul acid, celulele sufera mutatii, devenind celule
canceroase.

Ceea ce deosebeste apa alcalina ionizata de celelalte ape alcaline, ne-ionizate, este ORP sau Potentialul Redox
(Potentialul de Oxido-Reducere), obtinut prin procedeul de ionizare electrolitica. Aceasta caracteristica defineste capacitatea de reducere a oxidarii celulelor sanatoase ale corpului nostru datorita actiunii radicalilor liberi.

Daca se masoara ORP-ul apei alcaline ionizate, acesta este puternic negativ, adica apa alcalina ionizata este un antioxidant natural foarte puternic. Apa alcalina obisnuita, extrasa din surse naturale sau obtinuta prin dizolvarea unor minerale (vitamina C, microhidrina-capsule, Alka Mine-coral), nu are proprietati anti-oxidante. Nu trebuie confundata apa alcalina ionizata cu apa alcalina naturala.





Recomandari privind consumul de apa alcalina ionizata

Dimineata, pe stomacul gol, se beau 1-2 pahare apa alcalina ionizata, la temperatura camerei. Urmeaza apoi igiena cavitatii bucale. Dupa cca 30-45 de minute se poate servi micul dejun. Dupa alte cca 30-45 de minute se pot lua medicamentele (de catre persoanele care au medicatie recomandata, pentru diverse afectiuni medicale).

Puteti consuma apa alcalina ionizata fara restrictii in timpul zilei, Apa alcalina ionizata poate sa inlocuiasca apa uzuala pe care o consumati, atata timp cat urmati dieta alcalina. Cu 45 de minute inaintea oricarei mese (mic dejun, pranz sau cina) nu consumati apa. De asemenea, in timpul mesei nu este recomandat sa consumati apa. Daca totusi consumati apa in timpul mesei, este bine sa stiti ca aceasta va solidifica grasimile, iar digestia va fi foarte lenta si dificila. Medicii japonezi recomanda ca, in cazul cand doriti sa consumati lichide in timpul mesei, acestea sa fie calde. Seara, inainte de culcare, este benefic sa consumati minim 1 pahar cu apa alcalina ionizata.

Consumul de apa alcalina ionizata trebuie sa fie gradual, atat cantitativ (1,5 litri/zi) cat si calitativ (cresterea nivelului pH), pentru a permite organismului sa se obisnuiasca cu dieta alcalina. Cauza majoritatii bolilor degenerative este ACIDOZA, acea stare a organismului datorata consumului de hrana acida, peste capacitatea de prelucrare a organismului nostru. Hrana acida este reprezentata de toate alimentele procesate (cereale, faina, malai, gris, orez, paine, prajeli, alimente tip "fast-food", mezeluri, sucuri-inclusiv cele "naturale", bauturi carbogazoase, alcool, cafea, etc) cu exceptia legumelor si fructelor in stare proaspata.

Dieta cu apa alcalina ionizata trebuie sa inceapa cu un nivel mic al pH: 8 (pentru copii) si 8,5 (pentru adulti). Consumati cca 1,5 litri zilnic, timp de 3-4 saptamani, dand astfel posibilitatea organismului sa se obisnuiasca lent si progresiv cu concentratia de oxigen din apa alcalina ionizata.

Dupa perioada de adaptare, puteti creste cantitatea de apa alcalina ionizata consumata zilnic, sau puteti trece la un pH mai mare. De la primele pahare de apa alcalina ionizata consumate, veti simti imediat efectele detoxifierii, tonusul marit, energie mai multa, reglarea tranzitului intestinal.

Apa alcalina ionizata nu are gust, nu are miros, nu are culoare. Apa alcalina ionizata nu-si modifica pH-ul prin fierbere, puteti gati cu aceasta, legumele fierb foarte repede si isi modifica foarte putin culoarea, cafeaua capata savoare. Prin fierbere se modifica ORP-ul apei alcaline ionizata catre zero, apa isi pierde capacitatile antioxidante.

Daca aveti analize medicale recente, comparati valorile acestora cu cele masurate dupa consumarea apei alcaline ionizate timp de 3-4 saptamani. Doar asa va veti putea convinge de ce se spune ca apa alcalina ionizata vindeca prin echilibrarea starii de aciditate a corpului (eliminarea ACIDOZEI din corp).

"Apa alcalina ionizata, consumata constant, are efecte extraordinare in prevenirea si tratarea urmatoarelor afectiuni medicale: diabet, cancer de colon, leucemie, TBC, hepatita, ciroza, anemie, boli hepatice, cangrena diabetica, guta, ulcere gastro-duodenale, tumori maligne si metastatice, hipertensiune, infarct miocardic, angina, astm, bronsita, reumatism, arteroscleroza, osteoporoza, boli de colagen, SLE, calculi renali si biliari, obezitate, colesterol, hiperaciditate, constipatie, diaree, flatulenta, etc.

De asemenea, apa alcalina ionizata combate si elimina Acidoza (cauza tuturor bolilor), combate celulita, mentine silueta, hidrateaza si detoxifica exceptional organismul la nivel molecular, incetineste imbatranirea prematura, revigoreaza activitatea sexuala, metabilozeaza rapid alcoolul, vindeca urticaria si dermatitele atopice, acneea, ulceratiile si psoriazisul, previne calvitia, combate deshidratarea copiilor in cazuri de voma si diaree, imbunatateste nivelul de bilirubina la nou-nascuti, are efecte benefice pentru femeile gravide, determinand disparitia starii de voma, ameliorarea problemelor de dinti, cresterea puterii de alaptare. Prin consumarea apei alcaline ionizate organismul primeste Energie in stare pura".

duminică, 21 septembrie 2014

Aquaporin - canalul de apa

La nivelul membranei celulare transferul de apa si saruri se face selectiv. Membrana celuara contine niste “pori celulari” care actioneaza ca filtre selective nepermitand trecerea ionilor dar lasand libera trecerea moleculelor de apa. Sute de milioane de molecule trec într-o secundă printr-un singur canal. Celulele care contin canalul de apa admit moleculele de apa prin procesul de osmoza.






In 2003 cercetatorii in domeniul fizicii, chimiei, biologiei si medicinei Peter Agre si Roderick MacKinnon au fost laureati cu Premiul Nobel pentru descoperirile privind structura canalelor la nivelul membranei celulare: canale de apa, respectiv de ioni si a mecanismului canalelor de ioni.

Interesant este faptul ca un grup de cercetare din Romania condus de Gheorghe Benga a facut probabil aceasta descoperire cu cel putin sase ani inainte de Peter Agre, dar ei nu au reusit pe deplin izolarea proteinei.



Osmoza reprezinta difuziunea apei în general printr-o membrana (semi)permeabila ca in cazul celulele vii datorita permeabilitatii membranei celulare.

Presiunea lichidului in celulele plantelor si animalelor este mentinuta prin osmoza. In osmoza, mici molecule (la fel ca apa) trec printr-o membrana semi-permeabila. Daca membrana nu admite macromolecule sau sarurile care sunt in concentratii mari pe o parte a membranei, micile molecule (apa) vor trece de aceasta parte incercand sa ‘diluieze’ substantele ce nu pot trece prin membrane. Presiunea osmotica aparuta astfel este motivul pentru care celulele sunt adesea umflate si tari.

Membrana celulara este permeabila transferului de protoni. Acest lucru este deosebit de important pentru ca diferenta intre concentratia de protoni din interiorul si exteriorul celulei este baza sistemului celular de stocare a energiei. Selectivitatea este proprietatea centrala a canalului. Moleculele de apa isi croiesc drumul prin canalul stramt orientandu-se in campul electric local format de atomii peretelui canalului. Protonii (mai bine zis ionii de hidroniu H3O+) sunt opriti din drum si respinsi din cauza sarcinii lor pozitive.

Datorita incarcarii pozitive la centrul canalului, ionii incarcati pozitiv, cum ar fi ionii de hidroniu (H3O+), sunt respinsi. Acest lucru previne trecerea de protoni prin canal.

Apa reprezinta sursa de energie pentru crearea vietii. Apa are un rol hidrolitic bine determinat, esential, in toate aspectele metabolismului organismului uman – reactii chimice dependente de apa (hidroliza).

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legaturi chimice prin combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizeaza prin scindarea moleculei de apa in hidrogen (H+) si hidroxil (OH-).
Aceasta proprietate a apei pune in miscare toate reactiile chimice care creeaza viata.

Apa este sursa primara de energie

La nivelul membranei celulare, trecerea osmotica a apei prin membrana poate genera de asemenea energie “hidroelectrica” (gradient de voltaj) care este depozitata in bazinele energetice sub forma de ATP (adenozin trifosfat) si GTP (guanozin trifosfat). ATP si GTP sunt “bateriile” de energie, sisteme celulare vitale folosite pentru schimburile de elemente (cationi), in mod special in neurotrasmisie.

Energia generata de apa ajuta la producerea de ATP si GTP. Aceasta proprietate a apei face posibil ca viata sa infloreasca si sa devina animata. Bateriile (ATP si GTP) sunt surse chimice de energie in organism.

Pentru a avea activitate fizica si intelectuala la capacitate maxima este necesara o foarte buna hidratare a organismului.

Surse: US National Library of Medicine, National Institutes of Health, University of Illinois at Urbana-Champaign, University of California, Dr. Fereydoon Batmanghelidj

vineri, 12 septembrie 2014

Un pahar de apa inainte de masa

Pancreasul – o glanda complexa localizata intre stomac si duoden – pe langa faptul ca produce insulina, este angajat si in fabricarea de cantitati mari de solutie apoasa alcalina. Aceasta solutie este eliberata in duoden pentru a neutraliza acidul din stomac. In timp ce prostaglandina E, un agent stimulator, este implicata in suntarea circulatiei catre pancreas astfel incat sa poata fi produsa solutia apoasa de bicarbonat, ea inhiba in mod natural secretia de insulina din pancreas, actionand ca un servo-mecanism operational. Cu cat unul dintre cele doua sisteme trebuie sa functioneze mai mult, cu atat celalalt este mai dezactivat.

De ce? Simplu, pentru ca insulina ajuta la patrunderea potasiului si a glucozei in celulele organismului, ca si a anumitor aminoacizi in celule. Datorita stimularii prin insulina, odata cu trecerea in celule a glucozei, a potasiului si a aminoacizilor, trece si apa in celule. Actiunea aceasta va reduce automat apa disponibila care este mai usor accesibila din spatiul extracelular. In caz de deshidratare, actiunea insulinei nu va afea efect. Functionarea orgnismului se bazeaza, de aceea, pe cele doua actiuni: distribuirea apei catre pancreas si inhibarea actiunii insulinei prin intermediul aceluias agent – prostaglandina E. In felul acesta si pe seama deprivarii severe de apa a anumitor celule, apa este disponibilizata pentru procesul de digerare a alimentelor si neutralizare a acidului din intestine.

Cand este inhibata secretia insulinei, metabolismul organismului, cu exceptia creierului, este puternic perturbat. In stare de deshidratare, creierul beneficiaza prin inhibarea producerii de insulina. Celulele creierului nu sunt dependente de insulina pentru a functiona. Insa majoritatea celorlalte sisteme ale organismului sunt total dependente de proprietatile insulinei pentru o functionare normala. In cazul diabetului insulino-independent, organismul poate sa produca insulina dar are nevoie de influenta altor agenti chimici pentru stimularea secretiei acesteia.

Acest fenomen de inhibare a insulinei in caz de deshidratare arata ca functia principala a pancreasului este directionata pentru aprovizionarea cu apa necesara pentru digestia alimentelor. Inhibarea insulinei este un proces de adaptare a acestei glande la starea de deshidratare a organismului.

Unul, doua pahare de apa cu 30 min inaintea fiecarei mese impiedica sangele sa devina prea concentrat ca urmare a aportului de alimente si ajuta pancreasul sa produca enzimele digestive si solutia apoasa alcalina, necesara neutralizarii substantelor acide ca trec din stomac catre duoden, astfel incat pancreasul sa revina la functia principala de a produce insulina.


Puterea miraculoasa a apei – Dr. Fereydoon Batmanghelidj

joi, 4 septembrie 2014

Efectele deshidratarii

Corpul omenesc s-a dezvoltat intr-un mediu apos in primele luni de viata si a mostenit aceeasi dependenta de proprietatile datatoare de viata ale apei.

In conditiile unui stres cauzat de lipsa de apa in organism intra in functiune un sistem complex care rationalizeaza si distribuie pe mai multe niveluri apa in functie de nevoile imediate ale corpului. Avand in vedere ca fiecare functie a organismului este monitorizata si dependenta de aportul de apa, “managementul apei” constituie singura cale de a avea asigurarea ca o cantitate adecvata de apa impreuna cu nutrientii transportati ajung mai intai la organele vitale.

Unul dintre procesele inevitabile ale fazei de rationalizare a apei din organism o constituie adevarata cruzime cu care anumite functii sunt monitorizate in asa fel incat o anumita structura sa nu primeasca mai mult decat portia sa predeterminata de apa. Acest lucru este valabil pentru toate organele corpului. In cadrul acestor sisteme de rationalizare a apei functia creierului detine prioritatea absoluta asupra tuturor celorlalte sisteme – creierul reprezinta 1/50 din greutatea totala a corpului, insa primeste 18-20% din sangele circulant. Cand “responsabilii cu rationalizarea” care au in grija reglementarea si distributia rezervei de apa din organism devin din ce in ce mai activi, acestia isi prezinta si propriile lor semnale de alarma pentru a arata ca zona respectiva este lipsita de apa.

In societatile avansate care considera ca ceaiul negru, cafeaua, alcoolul si bauturile carbogazoase reprezinta inlocuitori pentru nevoile de apa pura, naturala, ale unui organism “stresat” zi de zi, aceasta este o greseala elementara si catrastofala. Este adevarat ca aceste bauturi contina apa, insa ele contin si agenti de deshidratare, care fac sa dispara apa in care sunt dizolvati, plus si alta apa din rezervele organismului.

Deshidratarea apare atunci cand pierderea de apa in organism este mai mare decat aportul de apa adus in organism. Cei mai multi oameni pot tolera o scadere 3-4% a apei din corp fara dificultate. O scadere de 5-8% poate provoca oboseala si ameteala. Mai mult de 10% poate provoca deteriorarea fizica si mentala (depresia poate aparea pe fondul deshidratarii), insotita de sete severa. O scadere mai mult de 15-25% din apa din organism este invariabil fatala.

Pierderea apei din organism poate sa fie perceputa sau nu de simturi. Percepem pierderea apei din organism cand urinam, vomitam, transpiram, eliminam fecale. Dar putem pierde apa din corp si sa nu fim constienti de asta prin piele si prin tranctul respirator.

Printre efectele deshidratarii se numara:
  • Oboseala si somnolenta, mai ales la copii
  • Fluxul de urina redus
  • Constipatia
  • Durerile de cap
  • Senzatia de gura si ochi uscati
  • Ameteala, dificultatile de concentrare
  • Hipotensiune
  • Crampe musculare
  • Piele uscata si crapata
  • Infectii urinare
  • Afectiuni renale


Principiul care sta la baza planului de alcatuire si functionare a tuturor articulatiilor este acela ca apa actioneaza ca un agent de lubrifiere si totodata sustine forta generata de greutatea corpului sau tensiunea produsa de actiunea muschilor in articulatie.


Suprafetele cartilajelor oaselor dintr-o articulatie contin multa apa. Proprietatea de lubrifiere a acestei “ape retinute” este folosita in cartilaj, permitand celor doua suprafete opuse sa alunece liber una peste cealalta in timpul miscarii articulatie. Deshidratarea poate duce la pierderea apei din articulatii duce la distrugerea acestora.


Al 5-lea disc intervertebral sustine 75% din greutate partii superioare este sustinuta de apa depozitata in discul intervertebral si 25% de materialul fibros.



















In stomac exista un strat de apa care actioneaza ca o solutie tampon pentru protejarea stomacului. Mucusul acopera stratul glandular al mucoasei, care constituie stratul cel mai interior al peretelui stomacului. Mucusul consta din 98% apa si 2% substante anorganice care atrag apa. Celulele de dedesubt secreta bicarbonat de sodiu care este atras in stratul de apa. Cand acidul din stomac incearca sa treaca prin acest strat protector, bicarbonatul il neutralizeaza.


O bariera alcatuita din mucus bine hidratat va retine bicarbonatul si va neutraliza acidul cand incearca sa treaca prin mucoasa. O stare de deshidratare a organismului va face ca bariera sa fie ineficienta, situatie in care se permite patrunderea acidului si lezarea mucoasei. Hidratarea va face ca bariera impotriva patrunderii acidului spre mucoasa sa fie mai buna decat orice medicament.

Puterea miraculoasa a apei – Dr. Fereydoon Batmanghelidj


marți, 20 mai 2014

Vocea din minte - Eckhart Tolle

Exista o voce in capul fiecaruia dintre noi care ne vorbeste mereu, de cele mai multe ori ne identificam cu aceasta voce si numim asta gandire. Dar exista si unele momente in care suntem detasati de aceasta voce si o auzim foarte clar cum ne vorbeste. Acestea sunt momentele in care devenim constienti de vocea care ne vorbeste ca fiind separata de cineva care asculta. In aceste momente realizam ca sunt doua entitati vocea si observatorul. Cum pot exista doua entitati? Eu cine sunt? Vocea sau observatorul?


Vocea din minte – Eckhart Tolle

Am avut prima strafulgerare a constiintei pe cand eram student in primul an la University of London. Luam metroul de doua ori pe saptamana ca sa merg la biblioteca universitatii, de obicei in jurul orei noua dimineata, catre sfarsitul orei de varf. Intr-una din dimineti, in fata mea statea o femeie putin trecuta de treizeci de ani. O mai vazusem si inainte de cateva ori in metroul respectiv. Era imposibil sa n-o observi. Desi metroul era plin, scaunele din stanga si din dreapta ei erau libere, motivul fiind, fara indoiala, faptul ca parea nebuna. Parea extrem de incordata si vorbea singura fara oprire, cu voce ridicata si furioasa. Era atat de absorbita de gandurile ei incat parea total rupta de oamenii din jur. Fata ii era inclinata usor catre stanga, ca si cum s-ar fi adresat cuiva care statea pe scaunul gol de langa ea. Desi nu-mi amintesc exact ce spunea, monologul ei suna cam asa:

„Si pe urma mi-a spus ea mie... asa ca eu i-am spus esti o mincinoasa cum indraznesti sa ma acuzi de... cand tu esti cea care a profitat mereu de mine am avut incredere in tine si tu mi-ai inselat increderea...” in vocea ei se simtea tonul nervos al cuiva care fusese nedreptatit, care trebuie sa-si apere pozitia ca sa nu fie anihilat.

Cand metroul se apropia de Tottenham Court Road Station s-a ridicat in picioare si a pornit-o catre usa, fara sa intrerupa torentul cuvintelor care-i ieseau din gura. Statia respectiva era cea la care coboram si eu, asa ca am urmat-o. Cand am iesit in strada, ea a luat-o spre Bedford Square, inca implicata in dialogul ei imaginar, inca acuzand furioasa si afirmandu-si pozitia. Curios, m-am hotarat sa o urmez atata vreme cat mergea in aceeasi directie in care mergeam si eu. Desi cufundata in dialogul ei imaginar, parea sa stie incotro se indreapta. Curand ne-am apropiat de constructia impunatoare a Senatului, ridicata in anii 1930, care gazduia sediul administrativ central si biblioteca universitatii. Eram socat. Era posibil sa mergem in acelasi loc? Da, catre el se indrepta. Era oare profesoara, studenta, angajata la un birou, bibliotecara? Poate ca fusese inclusa intr-un proiect de cercetare al vreunui psiholog. N-am aflat niciodata raspunsul. Urcam cu douazeci de trepte in spatele ei, iar pana sa intru eu in cladire (care, ca o ironie, fusese sediul Politiei Mintii din filmul bazat pe romanul lui George Orwell, 1984), ea fusese deja inghitita de unul dintre lifturi.

Eram oarecum stupefiat de ceea ce-mi fusese dat sa vad. Student matur, in varsta de douazeci si cinci de ani, aflat in primul an, ma vedeam un intelectual in devenire si eram convins ca toate raspunsurile la problemele existentei umane puteau fi gasite prin intelect, adica prin gandire, inca nu realizasem ca gandirea fara constientizare este principala problema a existentei umane. Priveam profesorii ca pe niste intelepti care detineau toate raspunsurile, iar universitatea — ca un templu al cunoasterii. Cum putea fi integrata aici o persoana alienata mintal ca aceea?

Inca ma mai gandeam la ea pe cand ma aflam in toaleta barbatilor, inainte sa intru in biblioteca, in timp ce ma spalam pe maini imi spuneam: sper sa nu sfarsesc ca ea. O privire scurta aruncata in directia mea de barbatul care se afla alaturi m-a determinat sa realizez brusc, socat, ca nu-mi spusesem doar in gand cele de mai sus, ci le mormaisem cu voce tare.

„Dumnezeule, deja sunt ca ea”, mi-am spus. Nu era si mintea mea la fel de permanent activa precum a ei? intre noi doi nu erau decat diferente minore. Emotia predominanta din spatele gandurilor ei parea sa fie furia, in cazul meu, era in cea mai mare parte anxietatea. Ea gandea cu voce tare. Eu gandeam — de cele mai multe ori — in mintea mea. Daca ea era nebuna, atunci toata lumea era nebuna, inclusiv eu. Diferentele tineau doar de treapta pe care ne aflam.

Pentru un moment am reusit sa fac un pas in afara mintii si s-o vad dintr-o perspectiva mai profunda, asa cum era. S-a produs atunci un scurt transfer de la gandire la constientizare. Ma aflam inca in toaleta, dar de data aceasta eram singur si ma uitam in oglinda la fata mea. In acel moment de detasare fata de mintea mea am izbucnit intr-un ras sonor. Poate ca parea nebunesc, dar era un ras sanatos, rasul lui Buddha cel cu burta mare.

„Viata nu este atat de serioasa cum o face mintea mea sa para.” Asta parea sa spună rasul. Dar era doar o strafulgerare, care avea sa fie foarte repede data uitarii. Am trait urmatorii trei ani in anxietate si depresie, complet identificat cu mintea mea. A trebuit sa ajung in pragul sinuciderii inainte sa revina constientizarea, de data asta fiind vorba despre mult mai mul decat o licarire. M-am eliberat de gandirea compulsiva si de falsul eu, cel fabricat de minte.

Incidentul descris mai sus nu doar ca mi-a declansat o strafulgerare a constientizarii, ci a si sadit prima indoiala cu privire la valabilitatea absoluta a intelectului uman. Cateva luni mai tarziu a avut loc o intamplare tragica ce mi-a amplificat indoiala, intr-o luni dimineata ne stranseseram in asteptarea unui curs predat de un profesor a carui minte o admiram foarte mult, dar am fost intampinati cu vestea ca din nefericire profesorul se sinucisese intr-una din zilele de weekend, impuscandu-se. Am fost naucit. Era un profesor foarte respectat si parea sa cunoasca toate raspunsurile. Cu toate acestea, inca nu puteam vedea pe-atunci o alternativa la cultivarea gandirii, inca nu realizam ca gandirea este doar un aspect minuscul al constiintei ce ne reprezinta si nici nu ştiam nimic despre ego, cu atat mai putin eram capabil sa-i detectez prezenta in interiorul meu.

Un pamant nou – Curtea veche

joi, 10 aprilie 2014

Daniel Tammet - Un alt mod de cunoastere

Daniel Tammet este un scriitor englez, eseist si savant autist. Daniel Paul Corney s-a nascut intr-o suburbie din Londra, la 31 ianuarie 1979. Pana la varsta de 4 ani copilaria lui a fost dominata de crizele de epilepsie si de comportamentul atipic. Intr-o zi crizele de epilepsie au incetat sa mai apara, creierul sau a suferit anumite modificari, iar medicii l-au diagnostica cu savantism, o boala extrem de rara caracterizata de inteligenta excesiva si care se asemana foarte mult cu autismul. La 25 de ani a fost diagnosticat cu sindromum Asperger, o forma de autism.

Cea mai bine vanduta carte a sa, Born on a Blue Day, despre viata lui cu autism inalt functional si savant syndrom, a fost numita "Cea mai buna carte pentru tineri adulti", in 2008, de catre American Library Association.

Daniel Tammet are sinestezie lingvistica, numerica si vizuala - ceea ce inseamna ca perceptia lui fata de cuvinte, numere si culori sunt combinate impreuna intr-un nou mod de a percepe si intelege lumea.

Daniel a fost subiectul unui documentar al BBC The Boy With The Incredible Brain in anul 2005. In documentar apare impreuna cu Kim Peek, un american cu o memorie neobisnuita.
Daniel si-a schimbat numele deoarece “nu se potrivea cu felul in care se vedea pe sine”. El a ales cuvantul Tammet din limba estoniana.

Tammet a fost "studiat in mod repetat" de catre cercetatori din Marea Britanie si Statele Unite si a fost subiectul mai multor lucrari stiintifice.

Daniel Tammet este un savant autist. Poate face calcule matematice de cea mai inalta dificultate cu viteze uluitoare. Totusi, spre deosebire de alti oameni capabili de performante similare, Tammet reuseste si sa descrie modul in care reuseste sa faca asta. Daniel poate descrie ceea ce vede in cap. In mintea lui fiecare cifra si numar pana la 10.000 vine cu propriile forme si senzatii unice, astfel incat Tammet poate "vedea" rezultatele calculelor ca pe niste peisaje si poate "simti" atunci cand un numar este prim sau divizibil. Spre exemplu, si-a descris imaginea vizuala a lui 289 ca fiind una urata, pe cea a lui 333 atractiva, iar pe pi l-a catalogat ca fiind superb. Este un fel de manifestare a sinesteziei.

 
Daniel Tammet detine recordul pentru faptul ca a spus din memorie 22.514 de cifre ale numarului pi, timp de 5 ore si 9 minute.


1 este un flash de lumina alba
3 este verde
4 este albastru
5 este galben
6 este o gaura neagra micuta si trista





Este o inmultire intre doua numere prime, forme tridimensionale, spatiul pe care-l creeaza la mijloc dau nastere unei noi forme, rezultatul inmultirii.








De asemenea, Daniel Tammet are abilitati lingvistice iesite din comun. Poate invata o limba straina in 10 zile. Pentru a demonstra acest lucru, in cadrul unui documentar, Tammet a fost provocat sa invete islandeza in numai o saptamana, o limba cunoscuta pentru nivelul sau de dificultate. Sapte zile mai tarziu, a aparut la televiziunea islandeza, conversand in islandeza cu instructorul sau de limba, care l-a descris ca fiind "neuman" si "genial".

Daruind, veti dobandi! Sustineti acest blog oferind o donatie!