Observarea ganditorului

Ce vreti sa spuneti prin „observarea ganditorului”?

Cand o persoana se duce la doctor si spune: „Aud o voce in capul meu”, probabil ca va fi trimisa la psihiatru. Cert este ca, intr-un mod foarte asemanator, aproape toata lumea aude una sau mai multe voci in cap tot timpul: gandurile involuntare in legatura cu care nu va dati seama ca aveti puterea de a le opri. Monologuri si dialoguri continue. Probabil ca ati intalnit pe strada „nebuni” care vorbesc fara oprire, cu voce tare sau mormaind in barba. Ei bine, acest lucru nu difera foarte mult de ceea ce faceti dvs. insiva si toti oamenii „normali”, cu exceptia faptului ca nu vorbiti cu voce tare. Vocea comenteaza, speculeaza, compara, judeca, se plange, accepta sau respinge etc. Ea nu este neaparat relevanta pentru situatia in care va aflati in acel moment; poate evoca trecutul recent sau indepartat, poate repeta sau imagina posibile situatii viitoare. Isi imagineaza deseori lucruri negative, finaluri nedorite; acest lucru este numit „ingrijorare”; uneori, aceasta banda de magnetofon care zbarnaie in fundal este insotita de imagini sau „filme mentale”. Chiar daca vocea este relevanta pentru situatia curenta, ea va fi interpretata in termenii trecutului; pentru ca vocea apartine mintii noastre conditionate, care este rezultatul istoriei noastre de viata, dar al cadrului mental cultural colectiv pe care l-am mostenit. Asa ca dvs. priviti si evaluati prezentul prin prisma trecutului si obtineti o perspectiva total eronata asupra lui. Nu de putine ori, vocea este cel mai aprig dusman al dvs. Multi oameni traiesc avand in minte un tiran care ii ataca si ii pedepseste continuu, acaparandu-le mare parte din energia vitala. El este cauza nefericirii si a suferintei neexprimate, si chiar a bolii.

Vestea buna este ca va puteti elibera de mintea dvs. Aceasta este singura eliberare autentica. Puteti face primul pas chiar acum. Incepeti sa va ascultati vocea care vorbeste in capul dvs. cat puteti de des. Acordati o atentie deosebita gandurilor repetitive sau tiparelor de gandire; poate ca aceste vechi discuri de gramofon vorbesc in capul dvs. de ani intregi. Iata ce inteleg eu prin „observarea ganditorului” — este un alt fel de a spune: asculta-ti vocea mintii, acolo, ca spectator, ca martor.

Cand va ascultati vocea mintii, incercati sa fiti impartial. Adica nu o judecati. Nu judecati si nu condamnati ceea ce auziti, pentru ca asta ar insemna ca aceeasi voce a intrat din nou pe usa din spate. Va veti da repede seama: vocea e acolo, iar eu sunt aici, ascultand-o, urmarind-o. Constientizarea faptului ca eu sunt — acest sentiment al propriei prezente — nu este un gand. El vine de undeva de dincolo de minte.

(Puterea prezentului – Curtea Veche, 2004)